Să mori când nu mai există nimic pentru care să mori...
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile, ca și oamenii, sunt rânduite să moară o singură dată.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de Ilaria D\'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

A muri nu înseamnă A Muri pentru eternitate, ci a te întoarce Acasă.
aforism de Camelia Oprița din Ecce homo
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ce mai faci astăzi?
Doar scriu, asta e tot ceea ce știu despre mine. Scriu pentru a nu muri...
Camelia Oprița în Cartea, Cerșetori de existență, Introducere .Despre auror (2014)
Adăugat de Camelia Ionescu Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că atunci când un cuvânt este rostit, moare. Eu spun că în acea zi, și în acea clipă, începe să trăiască.
Camelia Oprița în Buna educație în era glaciară (2020)
Adăugat de Stoian Romeo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci astăzi?
Doar scriu, asta e tot ceea ce știu despre mine. Scriu pentru a nu muri.
Camelia Oprița în Cartea, Cerșetori de existență, Introducere .Despre autor (2014)
Adăugat de Camelia Ionescu Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmele se nasc într-o lume zbuciumată care este peste tot și nicăieri, unde moartea este începutul vieții de după nimic.
aforism de Camelia Oprița (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul A fost aruncat pe pământ într-o lume cuprinsă de flăcări cu opțiunea de a reuși sau de a muri în încercare.
Camelia Oprița în La porțile universului (decembrie 2012)
Adăugat de citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vindem țara și onoarea pe-un blid de linte? Sau cu sabia în mână și cu fruntea sus, stăm în fața morții sau a libertății?
Camelia Oprița în Mircea Cel Batran ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recunoaște lumina, trebuie să fi văzut mai întâi întunericul, muritorul de rând sau cel dinafara rândului e un alergător spre zidul morții.
Camelia Oprița în poemul Prizonieri în lanțuri de zăpadă, volumul - Insomnii în alb-negru
Adăugat de Mirabela Popișteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceruri, ultimul cuvânt nu va fi cel al morții, ci al Tatălui Ceresc. Mărturia Sa este Fiul, întruparea înțelepciunii absolute.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi să găzduiești doi ochi căprui impune necesitatea de a muri pentru a iubi pentru că de abia atunci apare pretutindeni frumosul.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinele tuturor depind de bunul Dumnezeu: pretutindeni este mâna Lui.
În mâna Lui este viața și moartea noastră.
Aici toate sunt date cu porția și porțiile sunt foarte mici.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor, WordPress.com (2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumentele eficiente pentru dezvoltarea cu succes a orașelor mici sunt crearea de noi locuri de muncă. Unde nu există locuri de muncă, orașul moare.
aforism de Camelia Oprița (1 mai 2011)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vrei să mori, trăiește mai întâi în adevăr, înțelepciune, libertate și iubire, altfel lirica neantului din interiorul tău n-ar avea nicio semnificație că ai trăit un timp numit libertate.
aforism de Camelia Oprița din Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este un poem neterminat
Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre moarte, adresa este:
