Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Constantin Rusu despre devenire

Tăceri tăcute

Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.

Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.

Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.

Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Un clopot

Clopotele sunt mereu învingătoare,
nu împrăștie întunericul din viață,
nu ne topesc speranțele cardinale
dacă le ții ecoul ca pe o povață.

Pe sub bolte efemere și uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.

Un cântec împletit cu aramă veche
ne oprește în viață și pasul de hoinar,
când căutăm din amfore o pereche
care uită floarea iubirii într-un ierbar.

Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spațiile fără puncte cardinale,
rămânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugăciune clipele emoționale.

poezie de din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la devenire, dar cu o relevanță mică.

Uragane de seară

Vântul șuieră peste zăpezi în vară,
apele sunt mai mari decât aseară,
poduri cad, copacii nu au ramuri,
e vijelie, casele nu mai au geamuri,
averile se sfâșie într-un tumult,
doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult.

Chiar marea blândă devine inamic,
sunt atâtea că nu mai este nimic,
plâng florile, izvoarele sunt râuri,
pe ape vin trei pui pe două scânduri,
un acoperiș în vale o să ajungă,
clopotul cântă din lovituri în dungă.

Cuvinte alese latră fără adaos,
rimele se bâlbâie într-un haos,
prin amalgamul de nori neobosiți,
unde de minute suntem părăsiți.

Din ochii triști mai cerem o secundă,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O nouă primăvară

Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.

Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.

Îmbrățișat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.

Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.

[...] Citește tot

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul florilor

Prin gândurile mele puse în amurg
îmi ascund cuvintele printre petale
unduind în mireasma de flori albe
care vestesc răsăritul primăverii.

Depărtările parcă devin înguste
și timpul trecut e atins de uitare,
în contemplarea câmpiilor tremurând
lângă misterul zăpezii adormite.

Florile caută sclipirea stelelor
și clădesc ele singure curcubee
sub tremurul glasului de ciocârlii
strângând și culorile înmiresmate.

Florile au înțelesuri neînțelese
și lasă moștenire reînvierea,
ne țin întrebările fără răspuns,
iar visul lor nu-l vom citi niciodată.

poezie de (aprilie 2011)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

O lăcrămioară făra lacrimi

Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.

Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?

Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.

Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.

Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre devenire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info