Insomnia bătrânilor
Cei bătrâni nu mai au somn.
Se plâng, când patru ore dorm.
Mă-întreb: când vor muri, ce fac?
Că vor dormi, mai mult de-un veac.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Anul Nou
La răspântie de ani
eu vă urez, LA MULȚI ANI!
În viață multă sănătate,
fericire cât se poate.
Să aveți belșug în casă,
viața vă fie frumoasă.
Între voi multă iubire,
dragoste și prețuire.
În tot Anul Nou ce vine
să aveți zile senine.
Ce doriți să se-împlinească,
Dumnezeu să vă iubească.
La mulți ani, prieteni!
poezie de Dumitru Delcă (31 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zorii zilei,
boabe de mărgăritar
sărută iarba.
haiku de Dumitru Delcă (15 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuitate
Când i-am pus creionu-n mână,
Copila, ușor a tremurat.
După nici o săptămână
Să scrie a învățat.
......................
Au trecut mulți ani de zile.
Multe trepte a urcat.
Acum, ea-nvață, copile,
Și-s mândru că mi-a urmat.
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidră și timp.
Clepsidra se întoarce,
pe când timpul nu.
haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, pârdalnic timp,
te-ai strecurat nevăzut
în sufletul meu.
haiku de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenul meu bun
Când am venit pe lume,
am ales să-mi fie prieten timpul.
Pentru că s-a dovedit a fi un prieten bun,
l-am luat de mână și nu i-am mai dat drumul,
decât numai după nouăzeci de ani și mai bine.
Asta da prietenie.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul meu prieten...
Singurul meu prieten și oaspete,
este timpul.
Stăm împreună la taifas
și la masă.
Asta, vreo optzeci de ani și mai bine.
De la masă, eu mă ridic primul,
el rămâne.
Din viață, eu plec primul,
el rămâne. E nemuritor.
Fiindu-mi bun prieten nu-l dușmănesc.
Ferice de el!
poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i o telenovelă
Viața-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz și negru, te ridică, te coboară,
până inima îți șade și sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieții, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineții, telenovela e moartă.
poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplată târzie
Când lucrezi în cercetare,
rodul muncii nu-l culegi
decât dacă ai răbdare,
săptănâni și ani întregi.
După mai mulți ani de zile
munca ta e-încununată,
cu un Oscar pentru tine,
care-l primești drept răsplată.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când fac suta, îi aștept
Am purtat timpul cu mine
Aproape optzeci de ani.
Lumea spune c-arăt bine
Și-mi urează "la mulți ani".
Cu stimă și cu respect
Le urez și eu de bine.
Când fac suta, îi aștept
Să petreacă lângă mine.
Urarea îmi dă speranță
Să pot crede-n viitor,
Că mai am timp pentru viață,
Că mă vor în preajma lor.
De-acum îi înștiințez
Că atunci o să-i cinstesc.
Că viață lungă le urez,
Din suflet le mulțumesc.
poezie de Dumitru Delcă (27 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Longevitate
Când a venit bătrânețea ne-a găsit tot împreună.
Eram unul lângă altul, nu ne-am temut de furtună.
Legați pentru totdeauna, noi de mână ne vom ține.
Atât în viață, cât și-n moarte, uniți vom fi în destine.
Veniți pe lume prea devreme, testul timpului am dat.
În întrecerea cu timpul, proba vieții-am câștigat.
poezie de Dumitru Delcă (12 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.
Ar munci dar nu mai poate.
Bătrânețea-l stăpânește.
- E grea viața, măi nepoate,
Când totul te părăsește.
Bătrânețea-i haină grea,
Ce n-aș da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu lăsa pe mâine
ce poți face azi.
Nu știi ce timp vine.
Te înalți, ori cazi.
catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre moarte
Nu putem fugi de moarte
că sfârșitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine și singură.
Rangul pe care-l purtăm
în fața ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine știe.
Ea ne-adună cronologic
și ne-închide în sicrie.
poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul către mama lui
Mi-e dor de tine, mană
și de iubirea ta.
Dar iar îmi este teamă,
că mâine vei pleca.
Mai rămâi mamă, o lună!
Sau măcar o săptămână.
Rămâi mamă lângă mine!
Că-mi va fi iar dor de tine.
De ce iar să pleci departe?
De ce viața ne desparte?
Măicuță dragă, mamă bună!
Vreau să trăim împreună!
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zorii zilei,
briliante pe iarbă,
boabe de rouă.
haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul e zâmbetul de soare al zilei care vine să țină cât o viață.
Dumitru Delcă (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Cu bunicul stau la poartă,
Privesc cerul plin cu stele.
Constat că de astă dată,
Luna nu e printre ele.
După nopți de strălucire
Sus, bolta înstelată,
Ia concediu vreo trei zile,
Apoi din nou se arată.
Își va relua iar mersul
Pe bolta cerului senină.
Va polei universul,
Cu aura-i de lumină.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre timp, adresa este:
