Crini răi
Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii
Și mi-l iau, răi, crinii
Și mi-l duc departe,
Roua mi-o desparte
De cântec și carte,
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliță strâmbă,
Flaut schimbă-n drâmbă
Țipând a rușine,
Și-mi rupe din mine
Aripile fine...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Sunt ultimul poet balcanic
Sunt ultimul poet balcanic.
Cânt c-un descojitor mecanic
Ce-nlătură, nu de pe frasini
Sau de pe ulmi, scoarțele groase-n
Lumina după-amiezii gării,
Ci de pe crinii strânși puzderii
În stive(-ntâi decapitați):
Pielița lujerilor s-o purtați
Cu jartier, păzite dulce-n viciu
De Îngerul cel de serviciu
Veșnic în urma coapselor...
Sunt ultimul poet descojitor!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o nimfoaică
Puterile cum îmi scad:
Subțiri-s ca apa-n vad.
Simțurile cum se duc:
Rămân păpădie-cuc.
Mințile cum se închid:
Sunt ca ușa prinsă-n zid.
Nici tu broască, nici tu chei,
Nimfoaică, să mi-o deschei.
Și să-mi intri cu lumini
În spatele ochilor plini
De smântâne și rășini...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii
Tremurând de infinita
Gingășie a luminii?
Și de ce se iau la harță
Îngerii lângă cantoane?
De ce are roua scoarță
Și amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leușteanului grădinii?
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă țin cu mâinile-amândouă
De marginile lui și plâng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare și grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin și sferic.
poezie de Emil Brumaru din Ruina unui samovar (1983)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Elogiu
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cel greu și alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Și tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceață,
Când o să-l iau, pios, în brațe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viața-mi vană.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind și monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Brumaru despre lumină, adresa este:
