
Acea vicleană Natură ne pune periodic în fața unor Cauze false, cu gândul perfid de a ne răpi și puținul timp care ni s-a dat de trăit.
Gheorghe Truță în Orașul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!


După ce că ni s-au dat puține zile de trăit, am fost plămădiți și din cea mai moale materie, în care până și vântul lasă urme.
Gheorghe Truță în Orașul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!


- câine
- Un câine e un gol care așteaptă un suflet orfan: îl primește, îl găzduiește, îl dezmiardă. Îl locuiește un timp. După care, sufletul trece, din nou, într-un alt om...
definiție de Gheorghe Truță în romanul Îngere, vii? (2010)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ăsta-i românu': poate să stea un veac în cel mai negru întuneric și mizerie... dacă într-o singură zi apare soarele și pe ulița lui, uită totul și e fericit.
Gheorghe Truță în Marea brambureală (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Chiar în mijlocul zilei, guzganii ocupară Gara. În câteva clipe, în țipetele celor câțiva călători, invazia cenușie cuprinde peroane, terasamente, linii. Ciorchini de șobolani atârnă, târtiță lângă târtiță, pe pereți, pe ferestre și acoperișuri. Două garnituri de tren staționate sunt pictate busc în cenușiu. Șeful gării, aflat pe peron cu paleta întinsă, e acoperit, într-o singură clipă, din tălpi până la caschetă, pe revere, pe mustăți. Rămâne ca o mumie în mijlocul peronului devenit o mare cenușie, cu valuri tremurătoare, pufoase.
Gheorghe Truță în Raiul șobolanilor (1999)
Adăugat de Delia Jula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Truță despre timp, adresa este:
