Doi sunt cei care pot muri de plăcere, scărpinați: porcul și granița de pe Prut.
Grigore Vieru în Mișcarea în infinit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nicolae Dabija este o vie dovadă că Basarabia n-a murit și n-are când să moară.
Grigore Vieru în Nicolae Dabija, Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei ființe pe care nu te poți supăra: Dumnezeu, mama și moartea.
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, eu știu că mulți se roagă bunătății și răbdării tale numai de aceea că nu pot linguși moartea. Și Tu îi ierți.
Grigore Vieru în revista "Literatura și Arta"
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nedrept să înveți copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăța cum să trăiască pentru ea.
citat clasic din Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii și artistul
Tot mai mic
Devine omul zilei
Și tot mai mare
Omulețul imaginației
Fiecare artist
Are ieșire la mare
Prin lacrimă.
Copiii zădără câinii,
Poeții moartea.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Glontele internaționalist
Unora care au cerut să fiu împușcat
Am spus că am avut și noi cultură,
Cultură veche, nu de festival.
Ce rău făcutu-ți-am, lepădătură,
De-ți tot ascuți cuțitul criminal?!
Am spus că tot ce-i sfânt o să rămână,
Că Cineva veghează-al meu destin,
Că Eminescu-a scris doar în română,
În alfabetul nostru cel latin.
Am spus că Eminescu ne e scutul
Cel de lumină lină și oțel,
Că este rău să ne uităm trecutul,
Că și mai rău e să ochești în el;
Că-i fapt de josnicie și ocară
Să duci un trai de cârtiță râmând,
Să nu știi ce se-ntâmplă pe afară
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Grigore Vieru despre moarte, adresa este:
