De la început se simțise acolo pe planuri parcă inverse și mobile, care o amețeau ca un trotuar rulant. Un ușor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. În stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o lămuri îndată. În sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt și zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat... sunt și astfel de zile- puține, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastă sunt azi... îmi vine să plâng fără pricină...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să fiu privită... Am fost o femeie frumoasă, refuz să ofer acum oamenilor spectacolul ravagiilor la care timpul a supus obrazul meu. Nu mai ies din casă. De altfel nici n-aș putea.
citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la pendulă, unde minutele treceau încet firește din cauză că pendula cea veche le suna mai rar, deprinsă cu timpuri mai dj-moale Mini își mută ochii pe pianul mare, negru, strălucitor. Un toute-queue care ar fi ocupat, întreagă, o cameră modernă, dar care, în colțul hall-ului vast, sta grav, ermetic, izolat sub șalul de Persia, în adevăr minunat, ce-1 acoperea.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In jocul simultan de prefaceri, nu știai dacă sunt născuți din literatură sau sunt înseși modelele din care literatura extremă se născuse. Baudelaire și Veiiaine, acum clasici la lectură, circulau subt mii de forme umane și omul decadent era omul normal, cel de toate zilele, pe care frații mai mari îl priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rîndul lui și să fie înlocuit.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi avut blana chiar din iarna asta, erau bani stricați la clima dulce ce fusese... în schimb ar fi "epatat" cu ea pe doamna în gri, pe marchiza de la conferințe. Cu o mișcare din șolduri își potrivi cordonul pardesiului, ca ieșea uneori în jos, și, luîndu-și pasul elastic de june, intră pe o ușă laterală a Casei Școalelor, înainte se uită însa cu precauțiune în stradă. Nu cumva să treacă din întâmplare vreun coleg și să-1 zeilemiscască o lună întreagă la birou.
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Hortensia Papadat-Bengescu despre timp, adresa este:
