Nu te îngrozi de moartea care vine inevitabil, îngrozește-te de ceea ce vine inevitabil după moarte și poți evita, predându-ți viața Celui ce are toată puterea asupra morții și vieții.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Anica Marincat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvați-vă duhul dintr-a morții prinsoare;
La ce vi-i bun trupul când sufletul moare?!
citat din volumul de versuri Reflexii de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți inviți moartea la nuntă.
Ioan Hapca în Culmi întinse la culme
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aștepta să te doboare
Setea grea și să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieții, moare!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăție, zgârcenie și dărnicie
Adună cât poți că poate
Dăinuie-un pic după moarte,
Numai ia aminte bine:
Nu dăinuie pentru tine!
Doar ce dai altuia, frate,
Dăinuie-n Eternitate!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut...
Caut câinii ce mi-au răpit tinerețea
Și-o fericire pierdută de tren,
Caut șerpii ce-mi învenină tandrețea
Și vântul ce-mi fură-un catren,
Caut soarele ce-mi lumină tălpile
Prin valea pustiei cu susul în jos,
Caut naftul ce-mi stinsese lămpile
În viforu îmbrăcat cu suflet pe dos,
Caut Norul ce-ades' m-a umbrit
Prin arșița nopților sterpe și goale
Și inima-mi caut ce-n moarte-a înflorit
Din moarte răzbind să se scoale,
Mă caut în tot ce-am rămas și-am trăit
Să aflu de-i mort ori încă e viu
Năravul acela viclean și înrăit
Născut prea devreme și înnăscut mai târziu
Și-n talere pun - căit" - "necăit -
Să aflu degrabă de-s gata să fiu
Pe Norul de slavă răpit.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe cât mori față de tine
Pe atâta poți de bine
Să trăiești pentru Hristos,
Dar fără moarte de sine,
Chiar cu-n trai bun și frumos
Ești de-ocară și rușine
Pe un drum întunecos.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țel nou
Mi-am îngropat valoarea-n soartă
Un nimb de sacru căutând,
Dar Sacrul m-a luat de toartă,
Un țel nou sorții mele dând,
Ce veșnicie-n spice poartă
Spre nemurire salutând,
Valoarea crucii-n piept purtând
Pentru natura aceasta moartă,
Ce tot la viață se repoartă
Jertfire zilnic impunând.
Într-un târziu am fost trezit
Din somnul morții ce mă prinse
Și-n sarcofagu-mi lâncezit
Valoarea Tainei Lui se-aprinse
În duhul proaspăt slobozit,
De-un glas în Ceruri auzit,
Când moartea prin moarte învinse
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Marius Busuios
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Între marii mei dușmani de moarte, cel dintâi și mai periculos este "EU"!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicia
Viața omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp și moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Și-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire
poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea te face să mori ca să poți renaște prin ea.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mulți vor Cerul (într-o doară)
Căci n-ar vrea nicicum să moară...
distih de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mori ca să-ți rămână sufletul în viață, nu trăi ca să-ți omori sufletul!
antimetabolă de Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
A firii umane iarbă rea
A firii umane iarbă rea, surprinzător, mereu răsare
Din lutu-acela "polimer" preafrământat de vise-amare
Și dor dosit de-a fi mereu "ceva mai sus", "un pic mai mare",
Scuipând un vag răspuns viclean la vreo divină întrebare,
Căci firea aceasta n-are timp nicicând de-o sfântă cugetare!
Spre noi, ne țintuie privirea să nu ne pese a câta oară
Vom zărăsti conduși de ea ca să rămânem de ocară!
Ne legănăm cu mintea-n ceață, pe aripi moi de fantezie
Că "nu ni-i traiu în zadar" și respirăm din ea sclavie;
Un freamăt plin de nebunie, de fire moartă, totuși vie,
Cu-un dor acut de veșnicie, dar claustrat în cel de glie,
Și raze sfinte, obscurate de împătimiri prea înnebunești,
Împing trăirea spre o clipă ce trece fără s-o trăiești,
Ca-n chintesența existenței să faci ce vrei, nu ce dorești.
Îmbibați de siniubire, poftă rea și nonșalanță,
Căutăm ranguri și titluri, toate pentru această viață,
Fără pasiune sfântă pentru o slavă mai măreață,
Și viața ne surprinde, morți în ultimă instanță;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de Relu Ianoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A firii umane iarbă rea
A firii umane iarbă rea, surprinzător, mereu răsare
Din lutu-acela "polimer" prea frământat de vise-amare
Și dor dosit de-a fi mereu "ceva mai sus","un pic mai mare",
Scuipând un vag răspuns viclean la vreo divină întrebare,
Căci firea aceasta n-are timp nicicând de-o sfântă cugetare!
Spre noi, ne țintuie privirea să nu ne pese a câta oară
Vom zărăsti conduși de ea ca să rămânem de ocară!
Ne legănăm cu mintea-n ceață, pe aripi moi de fantezie
Că "nu ni-i traiu în zadar" și respirăm din ea sclavie;
Un freamăt plin de nebunie, de fire moartă, totuși vie,
Cu-un dor acut de veșnicie, dar claustrat în cel de glie
Și raze sfinte, obscurate de împătimiri prea înnebunești,
Împing trăirea spre o clipă ce trece fără s-o trăiești,
Ca-n chintesența existenței să "faci ce poți", nu ce voeiști.
Îmbibați de siniubire, poftă rea și nonșalanță,
Căutăm ranguri și titluri, toate pentru această viață,
Fără pasiune sfântă pentru o slavă mai măreață,
Și viața ne surprinde, morți în ultimă instanță;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Din vicisitudinile vieții (volum de poezii)
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Chiar de-i ieftină minciuna
Răsplătirea ei e una;
Moarte pentru totdeauna!
tristih de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Claudia Tipec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne-am născut am trecut dintr-o lume într-alta, când murim se întâmplă la fel.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Anica Marincat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aș pleca departe, departe de mine,
Ca să uit de lupta asta grea cu sine...
Aș fugi departe, de mine, departe,
Dar oriunde ajung, din mine-i o parte
Ce mă ține-n jug, condamnat la moarte!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignoranța este răspunsul unui cuget lipsit de viață, mort în păcatul și greșeala lui.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea-i și harul morții față de tine însuți și darul renașterii față de Dumnezeu.
Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre moarte, adresa este:
