
Soarele s-a ivit strălucitor de prospețime, de tinerețe și se înălța biruitor în seninătatea cerului.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cosași isprăviră și, ridicându-se din iarbă, își umplură teocurile cu apă, le încinseră cu sfoară
în jurul mijlocului și, luând cutea udată în teoc, începură să ascută coasele.
în clipa asta se ivi și soarele de după măgura de la răsărit și străluci în toate limbile de oțel pe
care le ascuțeau cosașii. Ca săbii și sulițe de lumină fulgerau în toate părțile deasupra luncilor, și
cântecul nou al ascuțitului cu cutea copleșea pe cel ce se înfiripa din bătutul ciocănelelor pe nicovale.
în lumina soarelui se aprinseră deodată roiul picurilor de rouă din iarbă și culorile florilor
sălbatice care împestrițau luncile.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lie, Lie,
Ciocârlie,
Primăverii Ești solie,
Cerurilor bucurie,
Plugarilor veselie,
Lumii-ntregi
Minunăție!
Tot rotind,
Mărunt cântând,
De pe lunci,
De pe ogoare,
Urci în soare;
Amețești de înălțare,
De lumina Cea prea tare,
Fulgerată,
Săgetată,
Cazi prin vânt
Vâjâind,
Iar pe pământ:
Bulgăraș
[...] Citește tot
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Ciocârlia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul părea că nu mai bate, nu mai mișca nici o buruiană uscată, dar era încă viu și ardea obrajii
tineri, ca o flacără nevăzut de subțire.
Câteva zile soarele nu se arătă din bolta sură și neclintită. în lumea aceea mohorâtă, nu-i venea
nici unui fecior de la coarnele plugului să cânte; întinderile lanurile, luncile, dealurile păreau, nu
știu cum, ca de fier. Parcă toate răsuflau încă a iarnă.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul era iarăși pur, răcoros și subțire, așa cum rămăsese peste noapte. Soarele încă nu răsărise.
Oamenii își isprăviră treburile de dimineață din gospodării: își dădură în stavă caii, scoaseră sub
biciul lung al ciurda- rilor vitele, fugăriră porcii flămânzi în uliță când răsună cornul porcarului. Dar
caprele? Cine avea, și nu prea mulți aveau, trebuiau să se scoale cu noaptea în cap: căprarul tutuia
mai întâi din corn, scurt și subțire, numai în falseturi, cât se trezeau câinii din somn și lătrau ca la
alte alea.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nici un drum de sanie, dar se făcu în grabă: talpa săniilor nu se cufunda în zăpada înghețată, ci luneca pe deasupra ei. În schimb vitele trebuiră potcovite. Zile în șir răsunară cele trei făuriști din sat, cântecul ciocanului țiuia ascuțit în văzduh. Pe ulițele mai umblate de sănii se iviră dungi albastre, care străluceau în razele pizișe ale soarelui cu dinți, încât îți luau vederea. Era lunecușul lăsat de tălpile late de lemn, care nuerau ferecate cu rafuri de fier, și care, la cotituri, se întoroiau, părând că vreau să se învârtă înjurul lor.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dis-de-dimineață o vezi pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru. Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii
stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umflături
uscate. Calul o urmează cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase. Poartă pe spinarea
adînc deșălată două coșărci desăgite. Sub coșărci, la fiecare legănare, se văd două petece mari,
pămîntii. Calul e alb, dar, sub coșărci, i s-a ros părul tot, și pielea, de-atîta frecătură, e-o rană
tăbăcită, tare ca potîngul. Merge în urma muierii, adormit parcă de tropotul cunoscut al cizmelor ei.
Capul, mare cît o solniță, nu și-l mișcă nici la dreapta, nici la stînga. Nici femeia nu-i are grija, ci
pășește mereu înainte; doar în răstimpuri zice așa, ca pentru sine:
- Ghii, mă Bator!
citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.

Alternativa
In desertul din
Sahara
De nisip si soare plin
Umbla - abia tarandu-si pasii,
Ars de sete, un beduin.
Umbla, umbla, fara preget
Cum
Allah porunca-i dete
Arsita-l doboara, il arde
Dar mai mult moare de sete.
Cade in genunchi, se roaga
- Doamne, setea sa mi-o sting
Da-mi un bulgare de gheata
Ca sa-l ling,
Doamne, sa-l ling.
Sau de nu poti da un bulgar
Doamne, a toate indurator
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita

Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul și măgarul
Pe pajistea scaldata in bronz si soare
Pe drumul dintre
Zlata si
Cahul,
Venea un bou voinic si mare
Si era ferice si satul
Dinspre hartoape pe haul de lumina,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet magar, venind inspre colina
Se intalneste nas in nas cu boul.
-Ce-i cu tine mutra pirpirie, -
Intreaba boul.
Ce mai este nou?
Si i-a raspuns magarul: -
Ce sa fie?
Deocamdata-i rau stimate bou.
De cand ma stiu, ma lupt cu disperarea
Intr-una stors de vlaga, fara rost,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Agârbiceanu despre Soare, adresa este: