Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre înălțime

Ionuț Popa

* * *

Am fost și eu copil,
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Și pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
se spânzurau de înălțimile cu ochi.

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Astenie

Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.

Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălțimi și,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpușă
în pielea unui animal obosit.

Dacă în loc de ochi
aș fi avut
alte două guri,
aș fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine și,
ca unui cerșetor de fericire,
i-aș fi arătat că tumultul meu

[...] Citește tot

poezie de (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Doar dorul tău... (Sonet XCVI)

Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.

E trist, să știi... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.

Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.

Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...

sonet de (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Textele de mai jos conțin referiri la înălțime, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă

sonet de (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Chaos

Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat și brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.

Iarba se zburlește pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară și vântul
chemând sufletele scorojite.

Venind din zare nori și cețuri bizare,
plânge și clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur și-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-și iau zborul.

Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre înghețate, pătrunzând prin scorburi,
și le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.

poezie de din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Altarul neputinței

Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.

Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.

Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.

Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.

[...] Citește tot

poezie de din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Cu târnăcoapele de pliscuri

Am fost și eu copil
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Și pământul îmi fugea de sub tălpi
așa cum de Ignat porcii se zvârcoleau de sub noi
și fugeau prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
atârnau de înălțimile cu ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

A trăi o dată pe lună

Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată
dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună.
E un sentiment înălțător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?)
să cazi în gol de la înălțimea infinitului.
O dată pe lună, o dată pe lună,
atunci când nopțile de vară-s reci și viața-i bună.
Te plimbi încolo și încoace,
ești stăpânul universului
și chiar atunci când totul tace
peste tot
poți asculta cântecele trompetelor
care se ridică în urma ta.

A trăi o dată pe lună,
nu e nimic mai frumos decât să plutești în derivă,
gravitația să te legene în puf ca pe-un copil privilegiat,
iar căderea...
căderea, acel act final mimat printr-o eschivă,
este cea mai umană senzație din câte există,
de-aceea fericirea vine o dată pe lună

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Globus

Nu m-am gândit niciodată până acum (și gândesc aproape de când mă știu)
că întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele școlare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
și nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie să dai totul pe teren,
cum zic fotbaliștii, și să te prezinți ireproșabil
ca la un circ cu maimuțe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.

Nicio întrebare nu trebuie să stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face să ne gândim
dacă viața merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis că trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine știe mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoașterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculații aburinde
și ridicări tardive din umeri", îmi veți răspunde.

[...] Citește tot

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cezar Codreanu: Vreau să lansez un manifest spontan. Vreau să strig de pe cea mai înaltă culme din lume că viitorul nu este aproape niciodată. Vreau să strig la un microfon conectat la toate timpanele din lume, în toate limbile pământului, că această perspectivă este cel mai îndepărtat punct de ceea ce suntem și cel mai apropiat de ceea ce vom fi, și când vom putea spune că "suntem" atunci când vom fi, nu vom putea privi spre viitor decât în zare... și-aceasta doar cu ochiul minții. Vreau ca vocea mea ascuțită să scrijelească în membrana eterică următoarele cuvinte: "Ființa poate fi reprezentată de ea însăși, dar niciodată definită de ea însăși, întrucât, și-aceasta doar prin puterea imaginației, nu ne putem cunoaște decât ca DEVIINȚĂ." Deviința curge în timp ca o lacrimă a nimănui pe obrazul tuturora.
Luigi Farao: Ete, fleoșc!

replici din romanul În pregătire de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre înălțime, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook