Despre mâini
Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de tați.
Poate că ar trebui să-ți vorbesc
Despre mâini
(Și mai puțin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ți-ai sprijinit magnetismul în ele.
Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparțial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduiește misterul.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Mamei
Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini,
Ținut deasupra de o forță tandră,
Cătând pe cer rotundul unei pâini
Și logodit pe mal c-o salamandră.
Spălăm sub pleoapă firul de nisip
Și scoica-ntreagă prefăcută-ntr-însul.
Alunecam ca lacrima pe-un chip,
Încurajând și curgerea și plânsul.
Plângând cu fața-n sus pe-un râu ești tot
Un fel de râu, cu albia-n mișcare...,
- Dezleagă-mi mâinile, să pot să-not
În plânsu-acesta ce se varsă-n mare.
poezie celebră de Marin Sorescu (2 septembrie 1984)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețin ideea cu paharul. Și dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cupă de șampanie, am spus "noroc" vieții, dar n-am apucat să gust bine, că am și simțit amărăciunea.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscălitura
Vedea cu o lampă așezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea ușor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.
Sunt destul de vast!
A exclamat mulțumit
Și glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește
Oprește!
A răcnit sufletul,
Oprește să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligații și legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine)
Dă-te jos din mers,
Dacă-ți dă mâna
Și fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă și tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viață,
Te iau când revin.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește
Oprește!
A răcnit sufletul,
Oprește să mă dau jos!
Sunt sătul de atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligații și legi,
Eu am fost făcut să fiu liber!
- Nu pot să mă opresc,
I-am spus pământului,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ți dă mâna
Și fă-o chiar acum,
Când eu o virez
Spre scârbă și tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viață,
Te iau când revin.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cam unde?
Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce twe frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?
Vor fi mielușei, vor vrea cinuri
Și vina vor da-o pe vremi.
Tu poți cât mai groaznic să gemi,
Sub talpa blindată de chinuri.
Așa cum răsare brândușa,
Sunt inși pentru oricare dată.
Călăul doar scoate mănușa
Și mâna ți-o-ntinde, curată.
Dar, noaptea, în visu-i urât,
El tot te-ar mai strânge de gât.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Și-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solemn
Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu brațul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Și le-am arat adânc
Cu plugul.
Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristețe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara și toamna.
Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniștit cu fiecare zi.
Nu se poate totuși
Nici o literă să nu fi fost bună!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul
Cocoșul, junghiat, mânji cu sânge
Drumețl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.
De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-și frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoșul său.
Și treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ții, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ți-o bruiază o mașină.
Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ți ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.
M-ai privit în ochi
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am zărit lumina
Am zărit lumină pe pământ,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi sorbi, totuși
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul scăpase sus,
Dincolo de cer,
Mai flutura doar un capăt de nor
Care venea până la noi,
Atingea pervazul.
Comunicarea noastră e mai mult prin aer,
Gesturi începute,
Gânduri rostite jumătate în vorbe,
Jumătate în fapte.
Pun mâna streașină la ochiul tău
Și-l privesc atent.
Așa cum țăranca se uită la un ou,
În zarea ușii
Dacă are bănuț
Și e bun de așezat cu grijă sub cloșcă.
Mă uit în bănuțul pupilei tale
Și mă găsesc acolo pus sub cloșcă.
Prind aripi și zbor în vid,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă vie, apă moartă
De cum am gustat din acel lichid,
Am și devenit autocefal,
Ca biserica de răsărit,
Cu multele-i turle de vis opal.
Fermecat în mâini țineam șipul,
Plin ochi de vrăjitele picături,
În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicături.
Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Căutată de toate poveștile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,
Apă moartă, luată din baltă.
Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeași apă ce palpită în piept,
Pentru unii e moartă, pentru alții e vie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viața lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bizadeaua
Ce-mi stați ca niște bizadele aci-n drum, cu mâinile-n
Șolduri?
Bă, bizadea! Bizadeaua dracului!
Bă, puță!
De obicei copiii erau bizadele,
Noi care îi încurcam pe cei mai mari,
Ședeam în picioarele oamenilor.
"Să pună mâna să lucreze - auzeam -
Să pună turul la tânjală, că aici e de tras!
Da' cine cred ei că sunt, să nu facă nimic?"
Asta o spunea Catalina lui Ioane la ai ei.
Avea vreo 15, un pluton întreg,
Și i se părea că mănâncă mult.
Ce să mănânce, că rar apucau să se sature.
- Bă, gămane!
Altul era marda. "Marda dată ninciu!"
Și dacă unul nu lua lingura repede din strachină
I se părea că e moale, nu e nimic de capul lui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăpastie
Dumnezeu e surd
Și când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Așa se procedează
Cu toți surzii.
Dar mie nu-mi înțelege scrisul
Și când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În fața unei conjuncții,
Mă gândesc că mult mai ușor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.
Asta și fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nțelege
Și-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.
Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă și opresc trecătorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre mâini, adresa este: