
Marionete
Pulcinellà și Scaramouche
Complici la un proiect ghiduș,
Fac gesturi negre pe sub lună
În timp ce-un doctor excelent
Culege ierburi, foarte lent,
Ierburi de leac prin iarba brună.
În fața lui, cu ochi rotunzi,
Prin căprinișuri, pe ascuns,
Se-avântă, goală și hoțește,
După-un pirat iubit nespus
Pe care-o pasăre, de sus,
Cântând, de dor îl potolește.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oboseala
Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!
Iubirea mea, umbrește-ți febra luxuriantă.
Chiar și-n tăria patimii, vezi, orice-amantă,
Ca și o soră, pacea află-a dobândi.
Mai galeșă, cu mângâierea consolantă,
Suspin domol, priviri legănătoare. Și,
Știi, taina îmbrățișării, spasmul, nu e zi
Să fie cum e un sărut de fascinantă!
În sufletu-ți, copilă, vorba mi-o întorni,
Sălbaticul tău sânge-ntr-una sună-n corn!...
Ci ducă-se-n cerșit! Ce-ți pasă dacă sună?
Să ținem fruntea lângă frunte, mâna-n mână,
Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!
Și hai să plângem, tu, micuța mea nebună!
sonet de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O, timpuri ce mă roadeți...
O, timpuri ce mă roadeți, aș vrea să vă ucid,
Să mă întorc la vremea de un amor candid
Să-mi legăn voluptatea, rușinea c-un sărut
Ce freamăt răscolește pe mâna-I, nu pe gât.
Spăimântător Tiberius ce sunt în ceasu-acest
Că sunt cuprins de râs sau plânsul hohotesc,
Să doarmă-acum! Departe de-o crudă bucurie,
Vlăstare moi viseze, le cruțe de orgie
Și să aniverseze când balul s-a sfârșit,
Doișpe bătăi de clopot și-al lunii răsărit.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vis
Las baltă toată poezia,
Că mâine o să fiu bogat.
Să vină alții la-ncercat.
Zău, care îmi va fi Sosia?
E-o treabă bună! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade
Când mâzgăleam șontâc balade
Prin nopți târzii, dus craina-n vânt.
A lunii limpezi străluciri
Loveau în punți înșelătoare
Și undele scăldau ușoare
Parisul vesel cimitir.
Las baltă fericirea toată
Și tinerilor lira-n dar!
Să-mi moșteniți delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfată.
poezie de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Paul Verlaine despre timp, adresa este:
