
Mamie, n-o să înțelegi
Mamie, n-o să înțelegi
Eu cânt sufletul care nu există
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Inima ta batistă
Și înțeapă zmeură cu gust de lapte
Bluza ce acoperă piersici coapte
Uite, mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Pe urmă spune-mi încet, precis când pleci
O să-ți cumpăr necondiționat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit grădiniță de flori în
Sufletul meu, interior de fierărie
Mamie, n-o să înțelegi!
Dar e lucru frumos când ești într-o poezie
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Elegie
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare
Te aștept în fiecare seară la fereastră deșirând mărgelele
Așezând cărțile, recitindu-mi versurile
Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și strada-i albă.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inscripție pe un mormânt
Și simțeam sufletul tău curat și trist
Cum simți luna care plutește tăcută
După perdelele trase.
Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,
Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții,
Neîndrăznind să bată și să intre,
Și simțeam sufletul tău plăpând și umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Și simțeam sufletul tău strâns și umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ține
Cu nevăzute degete de fantasmă.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vacanță în provincie
Pe cer păsările nemișcate
Ca urmele ce lasă muștele
Stau de vorbă servitori în pragul grajdului
Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor
Trece pe stradă domnul în negru cu fetița
Bucuria cerșetorilor la înserare
Dar am acasă un Polichinelle cu clopoței
Să-mi distreze întristarea când mă-nșeli
Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată
Spune-mi, servitoare bătrână, ce era odată ca niciodată,
Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul
Să ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când cască
Să ne oglindim în lacul
Cu mătăsuri verzi de broască
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.

Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vino cu mine la țară
Casă în construcție cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalță-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ți-or sluji de perdele
Și stelele: mulțămirea lămpilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovărați ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea orașului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.
Docarul galben ne așteaptă în fața gării
În mine se rup trestii cu foșnet de hârtie
Vreau să mă sfârșesc încet de-a lungul țării
Și să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Rătăcesc prin pădure
Cerșetori țigani cu barbă de cenușă
Că ți-e frică dacă-i întâlnești
Când își freacă soarele pleoapa pe poteci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Tristan Tzara despre suflet, adresa este:
