mlădie
vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu știu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streșini bătrâne ghețuri noi
învață
dinspre care înspre care
cine pe cine se are
ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape firul
o șuviță mlădie din rădăcinile vântului
îmi deșiră trupul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
alfabetul înăuntrului
Dacă aștepți o mână
o voce să-ți vină în sprijin
este sfârșitul
doar vântul te știe înăuntrului tău
îi pot crește mâini și nu-i murmur acela
este glasul, învață vocalele abia
aaaa uuuu oooo iiii eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului
!
ar părea că mușcă din cenușă nervul
lacom căutând un atom măcar nears
astfel începutul, altul, te prinde de călcâi
unde fugi?!
crește în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere
Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
rotește
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lătrau chimic, electromagnetic
vorbesc
încă de pe când aveam opt luni
vorbesc și-n somn
peste un pic, adun ca pe cireșe în sân
pietre, cioburi colorate de sticlă
patruzeci de ani
când am să tac, tăcerea mea
vă va spune mai mult
ca orice cuvânt
de dincolo-ul oarecum comun
Pantomimă, vântul pe frunte voastră
va lipi
șoapte, foițe subțiri metalice, tunet
luminițe și săruturi
inima mea
firimituri
furnici cuminți
atunci
o steluță departe
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
anume
uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri
mulg la înserare și beau
sunt ușor acum ca o șoaptă
în binecuvântare
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce caut? (joc de mine)
pe poliță aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici?
clipei miner
(doi bobi de sare
săriți care sar!
câtă mirare
niciun habar)
în mine o lume
vântului flaut
și, fără glume -
ce-anume caut?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce caut?
pe poliță aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici!
clipei miner
(doi bobi de sare
săriți care sar!
câtă mirare
niciun habar)
în mine o lume
vântului flaut
și, fără glume -
ce-anume caut?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
răbdarea mea
calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecțiile voastre
îmbrățișându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai
»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ți sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
fotografii mișcate tare
distorsiuni
pun demonilor derute
sau ignorându-i pășesc pe muchii
între parabole și instincte
iau cu mine frânte
traiectorii
văd țărmul, dar nu văd marea
ating lumina, dar nu știu Cuvântul, ard
oblic
chimic vântul și nu știu
nu știu unde mi-e pământul
ah, rădăcinile mele lichide
cum mai stau umbră
distorsiunilor!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu mă mir
răni inutile știe pământul
ierbi rele înmulțindu-se
fiindul meu strecurat
prin atâtea cotloane, denivelări, pori
adâncuri
filtrând prin os
seve acide
a învățat căile vântului
nu mă mir
cum de caută înălțimi
arsa lui așteptare
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
șaptesprezece silabe
urmă pe zăpadă
raza în amurg
îi învață taina
*
pânza vântului taie
lumina
umbra-mi se apleacă
*
țiuit lin
prelung, împinge muntele nu
și umbra-i
*
clopot ars-întâiul
aud ecoul
sau sunet
*
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu e contemplare
plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
și inima ta flămândă mai crede
te zgâiești la rotundul lunii și
nu chemi actul contemplare
este aceeași lună pe care o rugai
lipindu-ți nasul de geam să nu plece
până te faci mare
arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ținând
foaia pe genunchi
vântul va ști unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe când era
capul în pământ
mut și surd
trec
ce-ai pierdut? Mă întreabă
întâlniții
lovindu-ne umerii
Chiar, ce-am pierdut?!
Lustrul
mândriei, ecoul
plesnind ceafa?
mi-a lăsat doar această hârtie
mâna subțiată culegând vânt
și pana
rămasă de la cel care
se visa poet
pe când era trufaș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
abia atunci
voi trece acoperind
umbra cu mâna dreaptă ridicată
cât ecoul șoaptei taci, te rog,
umedă, lucioasă, gura ta desenează
semnul depărtării, nu al întoarcerii
adio-uri diluate precum cercurile de apă
în care piatra aruncată-i așteptarea mea
vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină
uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii
doar aramă încinsă, grea
și cenușă
va trebui să cauți
sub zăpezile care nu se știe
dacă se vor lăsa găsite
sămânța încolțind ascunsă ca orice taină
în jurul ei să descrii un triunghi larg
voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate
cât ecoul șoaptei abia atunci să-mi spui
dacă «teiubescul» meu ți-e de ajuns
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
o șoaptă m-ajunge
Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal azi cioburi iată
M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia
proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!
și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine
mi-e pace
ca în după-amiezele
de duminică
lângă tine am întregi
fericiri, fricile diluate cu o șoaptă
nu voi mai pleca niciodată
departe sau
măcar să știu că nu va trece
amurg
fără promisiunea întoarcerii
lângă tine
trag draperiile
vântului acesta ostil
dincolo de care mă așteaptă
întregiri, pacea
ca în după-amiezele de duminică
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cadre
stelele sunt din
os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel
văd cu dinții
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna
cadrele se suprapun
sunt, deci, și eu din os făină cosmică
..
munți goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace și vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt
mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieți ecoul:
«și dacă-i abisul și nu-i ce crezi?!»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
ecouri de fluier
impactul cu doina a fost spontan, ea trecea
din dor în jale
traversând pieziș un glob palid
trecu podișul de nepăsare, urcând spre
piscul făclie
violet-aurie
vântul
plăpândul
răsucind traiectorii întoarce din jale în dor
globul se alungește subțiindu-se dureros
fluier din os doina străbate
piscu-i din ce în ce mai departe
ar părea că toate acestea nu mie
mi se întâmplă!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
o frunză aproape
o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenție - «pardon»
și trece mai departe, aparent
grăbită
își privește ceasul
«cât e
» zic
«iarnă fără douăzeci și două de amurguri»
răspunde șoptit
un vânt așteptând pensionarea, tușind
își drege glasul și
«ești
în urmă, fato, zău
»
frasin curat de singur
nud
își întinde încheieturile
«bună dimi
, fum străin.» pardon
eu sunt ceața
Eu sunt
ceața
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
vibrații ample, aproape balans
înăuntru
cuminte și încrezător, numai că
nu știu
sunt câțiva care imită prostește
gesturi
omenești în sine peste tot
în jurul meu ieșind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculțe,
uneori contorsionați
din trupul meu
în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuțe a îmbrățișare
vântului
piscului
razei
cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliți în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fost-am tei
sunt un caiet frunzăros, fără coperte cineva
tot scrie aici
chestiuțe aparent banale, aparent extraordinare,
citește
doar vântul
fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei
fost-am
caiet de muzică, de curat
x și zero
vor juca, pe obrazul văruit, plictisiți copiii închiși
în bietul meu trup
..
învățătorii
predau azi demitizarea
desacralizarea sunetelor, semnelor și
înjurături moderne, dar mai ales cursuri intensive
de naibalogie aplicată
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre vânt, adresa este: