Orice om care se hrănește cu o nădejde trăiește, se agață de viață cu toate puterile și trăiește.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului, chiar celui bătrân, oricât ar fi trăit, tot o să i se pară că n-a trăit destul. Omul nu se satură niciodată de viață... niciodată.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu întotdeauna lucrurile se întâmplă după cum vrea omul să se întâmple. Nimeni nu poate muri în locul altuia și nimeni nu poate trăi în locul altuia. Fiecare om își are viața lui și, de asemenea, fiecare om își are moartea lui!
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu trăiește când vrea, ci când îi vine rândul.
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să-mi fie teamă? O viață are omul. Și cu-a morții două.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără conștiință se poate trăi, și chiar foarte bine.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori șchiopătând, alteori târându-se pe brânci, viața merge înainte.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață de om e o viață de om, oricât de puțin sau oricât de mult ar ține.
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, oricum ar fi trăită, nu este decât un crâmpei de lumină. Pentru fiecare om, atât e viața: un crâmpei de lumină. Înaintea acestui crâmpei de lumină: oceane de întuneric. După ce se va isprăvi acest crâmpei de lumină: oceane de întuneric, oceane de întuneric și nimic altceva.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vrea războiul? Viețile oamenilor, nimic altceva decât viețile oamenilor.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți morții tac. Orice le-ai spune, morții tac. Tac chiar și aceia care în lunga lor viață au fost destul de gălăgioși.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că viața nu este altceva decât un lanț de "acum", un "acum" legat de alt "acum". Acum mă născui. Acum trăii. Acum mor.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață
Aud întruna chiote de hoarde
Și tropot de cai nepotcoviți
Și plâns sfâșietor de robi izbiți
Cu bice lungi de foc și cu joarde.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De luat, te ia. De dus, te duce. Dar unde te duce?
Moartea! Ce-o mai fi și cu moartea? Dar cu viața... Ce-o mai fi și cu viața?
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când moare un om, rubedeniile și prietenii lui se grăbesc să-l îngroape. De când e lumea lume se știe că morții încurcă viața celor vii.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutarea a venit prea târziu... prea târziu... Uneori în viață toate vin prea târziu. Numai moartea vine întotdeauna prea devreme.
Zaharia Stancu în Ce mult te-am iubit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă port viața
În inimă port viața, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur și sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi și adapă
Hulubii îmbătați de lungul lor sobor.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul va lucra. Timpul stinge, în trecerea lui lină, peste lume, multe. Stinge și viețile oamenilor. Le subțiază încet-încet și pe urmă suflă în ele ca în niște lumânări sleite și le stinge.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile din viețile trăite
Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine știe ce parte a pământului,
fusesem luntraș ori corăbier.
Nu știam.
Nimic nu știam, dar mi se părea că mai trăisem
și altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din viețile trăite și pierdute erau tulburi
și niciodată nu izbutisem să le deslușesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară și ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum viața omului nu prețuiește nici cât o ceapă degerată. Acum.. acum viața omului... E ca și cum ai sufla într-o lumânare aprinsă. Pfuu! sufli o dată, și gata! Rareori... numai rareori e nevoie să sufli de două ori.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre viață, adresa este: