Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Miezul nopții
Temerile ies din ascunzișuri
Dorm bărbații în orașul mort
S-au spânzurat catargele în port
Ca niște spade pline de tăișuri
Un țipăt scurt de buhă plânge
Spintecând văzduhurile-n două
Prin hornuri coșcovite luna nouă
Toarnă raze cu miros de sânge
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manechine, manechine...
iarba primăvara scocul
bate vântul cheiurile goale
manechine fără țoale
prin vitrine în tot locul
manechine și pe stradă
manechine-n parlament
visez noaptea manechine
că nu știu cum e mai bine
pentru timpul recurent
geaba cârlionțul blond
dacă înăuntru-i gol
joacă papagalul ultimul lui rol
am ajuns o formă fără fond!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
bunicul sau doar o părere
înnopta adesea în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și un colac
din care mânca și nu se sfârșea niciodată
mamă tată
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
deschideam ușa și le arătam
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
e bolnav ăsta micu' ziceau
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ploaie zorită
O ploaie zorită și iarba vâlvoi
Cocorii amintirilor țipă
Amiaza coboară-n apus pe-o aripă
Cineva sparge oglinda din noi
Un secol bolnav ne incită
În zori să sărim ca hoții pe cai
S-o ștergem ca vulpile nopții și-ncai
Să dăm foc la cuferele cu dinamită
Pe ulița mare ce duce în centru
Ferestrele negre se-nchid la un semn
Pe lucruri se cerne un aer mai demn
Ca un sigiliu definitiv pentru
O sută de ciori se așează pe porți
Întregul oraș e doar un tunel
Și numai un cioclu mai iese din el,
Că ceilalți în urmă sunt morți
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre noapte, adresa este: