Noaptea Învierii:
atâtea lumini strălucesc
în cimitir!
haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dolce vita
Plictis și tratament ambulatoriu
De somn, să nu mă prindă apatia
Că lumea-ntreagă e un sanatoriu
Cu pacienți care-și ignoră maladia
Îmi trag de milă, peste ochi tichia
Și întrerup lumina provizoriu
Ca Gânditorul de la Hamangia,
cioplit în piatră. Poate în ivoriu
Îmi pun motanul paznic pentru vise
Și-adorm de sforăit, instantaneu
Odată, când credeam că adormise,
L-am prins înfulecând dintr-un pateu
Cu-atâta poftă, că era în stare
Sătul, să ceară tuturor, iertare!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
în oraș se aprind
luminile
în pădure, licurici
haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se scurge tăcută
Lumina se scurge tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă grădină se mută
Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi
E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povața
fură hoții noapte sârma
dimineața telefonul cade în pană
internetul capătă și el o rană
Iar eu nu mai știu unde-mi e cârma
cei cu lumina mi-au trimis factura
ca și când nimic nu s-a întâmplat
i-am bombănit, i-am refuzat
că ei de bucurie tura-vura
mi-au zis că-mi vor tăia curentul
iar mie-mi cade în cap tot ambientul...
așa sunt eu de-o vreme norocos
că toate lucrurile-mi ies pe dos
și dacă vreau să le întorc pe față,
dați-mi dumneavoastră o povață!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Între vorbe și-ntre fapte
Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte
Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă
Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă
Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila reîntoarcere
Eu mă întorc în copilărie
de fiecare dată când îmi este
mai greu în viață
Recunosc locurile
unde am văzut lumina zilei,
și satul care acum mi se pare prea mic
Numai că aceste locuri
nu mă mai recunosc ele pe mine
Atunci plâng și revin
de două ori mai bătrân
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunecare
Ciutelor sufletului li s-a închis
iezerul de cristal și toți braconierii
au căpătat permise de vânătoare;
Copacii mor când rădăcinile refuză
să-i mai hrănească
Oamenii aceia care în copilărie
fuseseră hrăniți cu miasme,
treceau acum din casă în casă
strângând lumina oamenilor
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
neprinse-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-și plimb'
secolele filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se scurgea tăcută
Lumina se scurgea tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă făclie se mută
Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi
E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru regele păpușarilor înainte de căderea cortinei
E plină lumea de escroci
Și nu mai sunt locuri vacante
Nu-l mai citește nimeni pe Dante
Pedanteria e pentru boboci
Eu nu mai poc, tu nu mai poci
Cântă măturătorii: allegro andante
Primarul cântă pe două voci:
Una pentru cei de sus, solemn
Alta pentru cei de jos, de lemn;
În rest teaba e oablă, oablă
Limba noastră e din tablă
Și vor nerozii să ne-o bată în cuie
Așa că vezi tu, Gligorie
Dacă n-ai pic de glagorie
Să n-o mai cauți unde nu e;
Săracii sunt tot mai săraci
Bogații au și ei un rost:
O duc din ce în ce mai bine
Și se plâng întruna că le merge prost
Așa că nu ai ce să faci
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea morții
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,
Adună sfetnicii-n consiliu
Și-aceștia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morții,
Nesăbuitul lor despot
Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Și blând ca ramul de măslin,
Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăți de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se usucă sufletele noastre
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veșnic de dezastre
Unde ești iubito visele să-ți dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune pașii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,
Pururi te zăresc numai ca prin ceață
Viața noastră plină de himere
Supraviețuirea tot mai multe cere
Și nu se mai face, parcă, dimineață
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece vremea
Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa
De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?
Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre
Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziarele de dimineață
Ziarele de dimineață se distribuiau gratuit,
Copiii nu mai voiau să învețe,
Peste tot numai războaie și greve
Adevărul are întotdeauna două fețe
Soțul tău te părăsise
Tu voiai să te întorci în copilărie,
Lumina zilei apunea plânsă
Peste turnul de la primărie
Cine e mai tare face legea
Și alte obiecții nu mai ridic
Cei mai slabi au întodeauna dreptate
Deși asta nu le (mai) folosește la nimic
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar nebunii
Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viața e ca o închisoare și la zdup
Nu poți să ai de alta parte
Tainițele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îți cură
Acadelele car îți ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghițit, mai bine
Ia cartofii de pe jar că trag în lună
Doar nebunii pot să scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-și adună
Pune întrebări, află cine ești
Semnele coboară peste noi de sus
De ce ești în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin ferești
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul vechi
Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag și simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză
Râd spectatorii strâmb și se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză
Același public glorios și rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos și dă să plece
Trecând printre iluzie și vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monahii poartă lumea în spinare
Trece noaptea ca un hoț călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare
Am avut un plan ambițios
Și pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Și mai scrii și versuri, ești nebun!
Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu diminețile rămâi
Am trecut prin viață ca Gavroche
Atașat de-aceeași baricadă
Așteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproș
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ion Untaru@lumină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre lumină, adresa este:
