Ion Untaru despre lumină

Noaptea Învierii:
atâtea lumini strălucesc
în cimitir!

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolce vita

Plictis şi tratament ambulatoriu
De somn, să nu mă prindă apatia
Că lumea-ntreagă e un sanatoriu
Cu pacienţi care-şi ignoră maladia

Îmi trag de milă, peste ochi tichia
Şi întrerup lumina provizoriu
Ca Gânditorul de la Hamangia,
cioplit în piatră. Poate în ivoriu

Îmi pun motanul paznic pentru vise
Şi-adorm de sforăit, instantaneu
Odată, când credeam că adormise,
L-am prins înfulecând dintr-un pateu
Cu-atâta poftă, că era în stare
Sătul, să ceară tuturor, iertare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

liderilor le place să fie aplaudaţi
dar nu le place să fie bătuţi din palme
că una e momentul solemn
şi alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
şi zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
şi în nouă cazuri din zece noi ratăm ţinta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

în oraş se aprind
luminile
în pădure, licurici

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se scurge tăcută

Lumina se scurge tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă grădină se mută

Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deşiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi

E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Şi iarăşi condorii condurii
Prin stele înalte îşi plimbă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţa

fură hoţii noapte sârma
dimineaţa telefonul cade în pană
internetul capătă şi el o rană
Iar eu nu mai ştiu unde-mi e cârma

cei cu lumina mi-au trimis factura
ca şi când nimic nu s-a întâmplat
i-am bombănit, i-am refuzat
că ei de bucurie tura-vura
mi-au zis că-mi vor tăia curentul
iar mie-mi cade în cap tot ambientul...

aşa sunt eu de-o vreme norocos
că toate lucrurile-mi ies pe dos
şi dacă vreau să le întorc pe faţă,
daţi-mi dumneavoastră o povaţă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vorbe şi-ntre fapte

Între vorbe şi-ntre fapte
E mereu un spaţiu gol
Peste care un şeol
Stăpâneşte ca o noapte

Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă

Şi întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veşnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă

Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila reîntoarcere

Eu mă întorc în copilărie
de fiecare dată când îmi este
mai greu în viaţă

Recunosc locurile
unde am văzut lumina zilei,
şi satul care acum mi se pare prea mic

Numai că aceste locuri
nu mă mai recunosc ele pe mine

Atunci plâng şi revin
de două ori mai bătrân

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecare

Ciutelor sufletului li s-a închis
iezerul de cristal şi toţi braconierii
au căpătat permise de vânătoare;

Copacii mor când rădăcinile refuză
să-i mai hrănească

Oamenii aceia care în copilărie
fuseseră hrăniţi cu miasme,
treceau acum din casă în casă
strângând lumina oamenilor

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
neprinse-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-şi plimb'
secolele filiaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se scurgea tăcută

Lumina se scurgea tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă făclie se mută

Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deşiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi

E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Şi iarăşi condorii condurii
Prin stele înalte îşi plimbă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru regele păpuşarilor înainte de căderea cortinei

E plină lumea de escroci
Şi nu mai sunt locuri vacante
Nu-l mai citeşte nimeni pe Dante
Pedanteria e pentru boboci
Eu nu mai poc, tu nu mai poci
Cântă măturătorii: allegro andante
Primarul cântă pe două voci:
Una pentru cei de sus, solemn
Alta pentru cei de jos, de lemn;
În rest teaba e oablă, oablă
Limba noastră e din tablă
Şi vor nerozii să ne-o bată în cuie
Aşa că vezi tu, Gligorie
Dacă n-ai pic de glagorie
Să n-o mai cauţi unde nu e;
Săracii sunt tot mai săraci
Bogaţii au şi ei un rost:
O duc din ce în ce mai bine
Şi se plâng întruna că le merge prost
Aşa că nu ai ce să faci

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea morţii

Opaiţul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinţ cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,

Adună sfetnicii-n consiliu
Şi-aceştia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morţii,
Nesăbuitul lor despot

Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Şi blând ca ramul de măslin,

Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăţi de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se usucă sufletele noastre

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veşnic de dezastre

Unde eşti iubito visele să-ţi dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune paşii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,

Pururi te zăresc numai ca prin ceaţă
Viaţa noastră plină de himere
Supravieţuirea tot mai multe cere
Şi nu se mai face, parcă, dimineaţă

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece vremea

Trece vremea peste noi
Şi ne duce apa
O făptură de nevoi
Şi se-nchide trapa

De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?

Naşterea şi moartea
Suferinţa zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre

Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarele de dimineaţă

Ziarele de dimineaţă se distribuiau gratuit,
Copiii nu mai voiau să înveţe,
Peste tot numai războaie şi greve
Adevărul are întotdeauna două feţe

Soţul tău te părăsise
Tu voiai să te întorci în copilărie,
Lumina zilei apunea plânsă
Peste turnul de la primărie

Cine e mai tare face legea
Şi alte obiecţii nu mai ridic
Cei mai slabi au întodeauna dreptate
Deşi asta nu le (mai) foloseşte la nimic

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii

Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viaţa e ca o închisoare şi la zdup
Nu poţi să ai de alta parte

Tainiţele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îţi cură
Acadelele car îţi ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghiţit, mai bine

Ia cartofii de pe jar că trag în lună
Doar nebunii pot să scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-şi adună

Pune întrebări, află cine eşti
Semnele coboară peste noi de sus
De ce eşti în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin fereşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul vechi

Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag şi simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză

Râd spectatorii strâmb şi se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză

Acelaşi public glorios şi rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos şi dă să plece
Trecând printre iluzie şi vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monahii poartă lumea în spinare

Trece noaptea ca un hoţ călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare

Am avut un plan ambiţios
Şi pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Şi mai scrii şi versuri, eşti nebun!

Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu dimineţile rămâi

Am trecut prin viaţă ca Gavroche
Ataşat de-aceeaşi baricadă
Aşteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!