Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Al verii ultim trandafir
Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.
Știind că-ntre petale-ai pus
Și gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingașe stamine,
Doi ochi îndrăgostiți de mine.
Și gura-ți văd, ce-un sfert de veac,
Visând la șoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roșul elixir...
Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o știu;
Să fie oare prea târziu?!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe linia îngustă-a vieții
Pe linia îngustă-a vieții,
Pe drumul pașilor pierduți,
Trecut-au anii tinereții,
De amintiri rămân știuți.
Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăcești treapta
Și să te-ntorci nu ai răgaz.
Din marotonul vieții noastre
E șters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.
Vibrează liniștea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colț, pe stâncă,
Urmele noi de pași concavi.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am întrebat ...
M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, bățos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om ești, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau ești bărbat de stat,
Nerușinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' președinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde eram când tu strigai la viață?!
Unde eram când tu strigai la viață
Ținându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheață
Te-nfășura în giulgiul siniliu?!
Să ne spălăm cu toții de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au înghețat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...
Când te zbăteai între lumini și umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne lași, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!
Cu chinul tău, durerea mea sporește
Și neputința mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcnește,
Din pieptu-ți trece-n sufletu-mi, stilet.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de el ...
Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.
poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este singur pod - Gazel
Viața este peste-o apă curgătoare, singur pod
Peste care trece-n fugă, o mulțime de norod.
Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneț,
Pe care-al speranței suflu crede să-l prindă-n năvod.
Suflet împlinit și vesel ce-a umplut casa de flori:
Roadele iubirii, șoapte, zâmbet inocent de plod
Bucuria tinereții, zbucium peste care calci,
Cu pași mici și singuratici, pe-un vremelnic calapod.
Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,
Ahtiat de-mbogățire, caraghios ca un irod.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă ...
Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.
Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.
Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.
Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam din poarta casei ...
Priveam din poarta casei fericirea,
Trecând pe strada noastră în galop.
Mi-a aruncat din plinul ei un strop,
Făcându-mă s-ating nemărginirea.
În urma ei venit-a bucuria,
Trecând pe sub fereastra mea, în noapte.
Avut-a timp doar de firave șoapte,
Urmându-și drumul ei, ca vijelia.
În poarta mea bătut-a și iubirea,
Cu tot alaiul ei de sentimente
Și-am împărțit romantice momente,
Până când a fugit, pierzându-și firea.
În urma lor, târându-se pe cale,
Veneau necazul, boala, neputința.
Le-am invitat cu toată cuviința
Și au rămas cu mine, la taclale.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi
Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi,
Pe când prin beznă rătăcești și cazi.
Din sânu-i stele curg torențial,
Până în zori, vestind transcendental,
Că-n noua zi în care te trezești
Cu gândul nerostit c-ai să răzbești,
Strunindu-ți caii prin virginii munți,
Trecând cu teamă șubredele punți,
Doar cerul îți arată cum s-apuci
Pe drumul bun, nepresărat cu cruci.
Cât chipul stele-și oglindesc în lac,
Sorții încerci și azi să-i vii de hac.
Luna, pe-același drum neabătut,
Ți-a pus pe creștet un timid sărut.
Stele, ce printre lacrimi le-ai zărit,
Prin întuneric te-au călăuzit.
Lapte de nori și pulbere de cer,
Schițează-n noapte ultimul reper.
Neținând cont de piedici, ori de frici,
Ți-e frig, ți-e greu, alegi să te ridici!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te știu, micuță impostoare! ...
Mă mir de unde noaptea adună-atâția aștri,
De și-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzlețe, mă văd în ochii-albaștri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.
Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Și din paleta toamnei ai înșfăcat culori.
Te știu, gingașă fată, micuță impostoare,
Cu buze senzuale și ochi seducători!
Din cozi de la comete, pomezi pentru carnații,
Ai șterpelit ca furii și ton de galben grâu.
Cum buclele ți-s blonde, cu ele-atragi bărbații,
Ce sclavi ți-s la picioare, dând firii liber frâu.
Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls și împletite-s, cu șic, în părul tău.
Socot că mi-ești sortită, tu înger mi-ești, grădină
Și-un cuib plin de dorințe în piscuri de Rarău...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat azi-noapte ...
Te-am așteptat nerăbdător azi-noapte,
Să te strecori sub pleoapa unui vis,
Să mă alinți cu nemaispuse șoapte,
Crezând c-am așternutu-n Paradis.
La pândă-am stat în crucea nopții stranii,
Sperând că o să-mi tulburi visul meu,
Când voi găsi dulci picuri de grijanii
Pe gura ta, ce fi-va raiul meu...
Te-am așteptat cu-atâta-nfrigurare.
Și luna plină caii și-a strunit,
Dar zorii mi-au suflat în lumânare,
Văzând, iubito, că tu n-ai venit...
O noapte-ntreagă, rătăcind prin stele,
Le-am spus ce greu m-apasă dorul meu.
Promis-au că ne-or face-n cer castele,
Să fim vecini cu bunul Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei nu-s pentru muncă! (După A XI-a poruncă de Ion Minulescu)
Ascultă, privește și taci!
Ascultă, să-nveți să ciordești,
Ai grijă cu cine vorbești,
Sau mucles în timp ce o faci...
Ascultă, privește și taci!
Când crezi că pârnaia te paște,
Să furi mai puțin, dar tot fură,
Că poate e vreo făcătură
Și pupă și niscaiva moaște,
Când crezi că pârnaia te paște!
De vezi că dușmanul te-nvinge
Râvnindu-ți Merțanul, nevasta,
Împunge-l nițel, rupe-i coasta,
Sau doar felinarele-i stinge,
De vezi că dușmanul te-nvinge!
De lege în cot să te doară!
Ai voie oricât să ciordești;
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prins o sărutare ...
Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ți l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, și-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ți trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezește drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem și-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simțim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreșit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinți nestăvilite ne sfâșie pe rug.
Fiorii de iubire scăpați din frâie mug.
Cât nopțile vor trece și zilele se scurg,
Eu răsăritu-ți fi-voi, tu îmi vei fi amurg.
poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu mă mai iubești ...
Dacă nu mă mai iubești, slut regret adânc mă roade,
Că deși suntem alături, stăm pe două baricade.
Cum ajunse hâda ură să decidă pentru noi?!
Când am dat pacea-ngerească pe un nesfârșit război?!
Dacă nu mă mai iubești, teama pune stăpânire
Pe-a mea inimă rănită ce-a intrat în amorțire.
Pe-ai mei ochi plini de tristețe, stă de veghe plânsul meu.
Pe-a mea gură, orice zâmbet s-o schimonosi mereu.
Dacă nu mă mai iubești, zilele-mi vor fi cernite,
Moartea își va ține toastul cu licorile-otrăvite.
Totu-i gri cât vezi cu ochii, niciun verde împrejur;
Numai muguri de nădejde văd scăldați în clar-obscur.
Dacă nu mă mai iubești, visele-mi se zbat năuce.
Fără aripi de speranță, au trăirile caduce.
Răsturnând clepsidra vieții peste marginea de timp,
Împietri-voi exilată-n al uitării anotimp.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță de iubire ...
Șiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristețe,
Din gânduri ștrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină și întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de pași se zăresc
Călcând pe comorile vieții.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Și hoinarești pe-alte răzoare.
Înfoaie-ți mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde brațe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Așterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topește cușma de zăpadă
Și umple vârf de munți cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverșunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc
Te pierd pentru-o secundă, cât pleoapele-mi clipesc.
Te rătăcesc în gânduri, doar să te regăsesc.
Și-n ăst răstimp, iubito, pe iris ți-odihnești
A trupului splendoare și pletele-ngerești.
Rămas-am treaz în noapte ca trupul să-ți dezmierd,
De teamă că în somnu-mi putea-voi să te pierd.
Ajuns-am să mă sperii de-al nopții fiu, Morfeu.
De-n labirint de vise tu pieri, mă pierd și eu.
În Cerber m-aș preface, pândind la căpătâi;
Când ochii-i vei deschide, să fiu eu cel dintâi,
Pe care-ți lași privirea să lenevească-n zori,
Să simt până-n străfunduri ai dragostei fiori.
Te pierd pentru-o clipită, doar să te regăsesc,
Ursita mea mireasă, cu chip dumnezeiesc.
Ți-s ochii rupți din stele, ți-e gura rod în pârg.
Mă lași, sau voi fi furul ce o sărut cu sârg?!
Să dăm urmare firii! Tu, cea de zei sortită,
Mă-nvață alfabetul iubirii și-n sanscrită!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs...
Scânteiere ești surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot și de râs,
Încolțind duios și blând.
Stai prins în colțul gurii
Sfios și șovăielnic,-
Ești copilul naturii,
Dar timpul ți-i vremelnic.
Ești pui de râs și hohot
Ce din suflet renaște,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paște.
Candidă, diafană,
Caldă ți-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colțul gurii...
Ești vis sau nălucire?!
Îți țin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihaela Banu despre timp, adresa este: