Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Doar pentru-o zi ...
Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-și clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingașe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moașe,
Văzând prisosul nuanțelor, risipa.
La sfânta zi le-am fost voit părtașe,
Când roiul și-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriță și-ale ei surori trufașe.
Fluturi frumoși, beție de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiți cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,
Prețuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveți drept la ultima cântare,
Lăudând viața-n imnu-i până-n zori.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu ...
În noaptea grea, când ceasul răsună în cetate,
Eu știu că-mi plâng iluzii pierdute în neant,
Că mi-am hrănit orgoliul cu sterpe surogate,
Vândute la grămadă de câte-un traficant.
Când clopotele sună pe limba lor de moarte,
Eu știu că-n van se scurge fărâma ce-a rămas
Din drumul meu pe Terra, trecut în pașapoarte
Și-n timpul care mușcă din ultimul popas.
Când o ciuvică sparge tăcerea întronată,
Eu știu că mă așteaptă strămoșii mei la sfat,
Să le dau socoteală, cu vorba strâmtorată,
Ce am făcut în viață și-n lume ce-am schimbat?!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna s-a înfășurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orișice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micșorat
Și în jocu-i pueril,
După nori stă gheboșat,
Până vântul i-a luat
La cadril.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire
Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,
Peste cămăși țesute din visare
Și mă incing c-un brâu de supărare,
În timp ce viața-ncet mi se destramă.
Îmi scutur clipele de frământare,
Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.
Din vechi frustrări croit-am o maramă,
Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.
[...] Citește tot
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sprințara primăvară
De ea mi-aduc aminte
Și am visat-o iară,
Fiind ca mai 'nainte
În verzile-i veșminte,
Sprințara primăvară.
Parc-o țineam în brațe
Trezită din visare,
Cu părul pus pe moațe,
Gata să îmi agațe
În piept, un ram în floare.
Mereu seducătoare,
Atât de vie-n minte,
Treceai printre răzoare
Cu fața zâmbitoare,
Curată și cuminte.
Venirea ta mă-mbată.
Tu, dulce primăvară,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută ... Schaltinienă de dragoste
Sub cerul nopții înstelate ne sărutăm ca doi nebuni;
E-un fel de dulce răzbunare pe timpul ce s-a scurs în van,
Cel care deopotrivă fost-a și bun prieten și dușman,
Dorindu-ne să treacă-n fugă, cu ale iernii legiuni...
În toamna stoarsă de-a ei vlagă, în recea noapte de brumar,
Săruturi să se spargă-n pieptu-ți, în valuri de efuziuni,
Sperând ca până-n primavară, ca-ntr-un sentimental bazar,
Să le expui fără-a le vinde, să-mi vadă dorul ce mocnea,
Ce rătăcit-a iarna-ntreagă, deși la gura ta râvnea
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută, ca cel mai iscusit zețar.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
De ce ți-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ți-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ți sunt ca fructul desfătării?!
De ce ți-e glezna zveltă și firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ștrengar?!
De ce ți-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!
De ce ți-e șoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverși în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!
De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Și toate pier în negura de vremi?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor! ...
Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârșite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!
Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!
Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanță fiecare floare
Și împletind o punte-n noapte lunii!
Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Români în țări străine ( după Bătrâni de Octavian Goga )
De ce-am plecat în lume noi,
De ce această-angoasă?!
Că am sperat ca măcar voi
Să vă simțiți acasă.
Dacă destinul ne-am schimbat
Prin țări de neam străine
Și v-am lăsat cu bunii-n sat,
Gândeam c-am făcut bine.
Pentru câțiva bănuți în plus,
Trudiți din zori în seară,
Din viața noastra v-am exclus,
Ca pe noi, mama-țară.
Noi plini de griji, voi întristați,
Pășim pe căi răzlețe;
Voi, viitoru-adulmecați,
Noi, către bătrânețe.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din fraga gurii tale am mușcat
Privind cum viața în neant se pierde,
M-am cuibărit pe sânu-ți tremurat
Și cât mai dăinuiau urme de verde,
Din fraga gurii tale am mușcat.
S-a-ntredeschis cum face orice floare,
Din carnea buzei tale-un zâmbet cald.
Și-ntrezărind iubirea în splendoare,
M-am rătăcit în ochii-ți de smarald.
Când timpul azvârlea clipe-n genune,
Am rupt, din 'nalturi, pentru tine-o stea
Și-am prins-o-n păr bălai, să te-ncunune,
Zeița dragostei ce ne ardea.
Într-un târziu, la orizont, amurgul,
Culoarea chipului iubit mi-a șters,
Urmând destinul scris de demiurgul
Ce e stăpân pe-ntregul univers.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi ...
De-aș fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viață
Ce pândea arșița hoață.
De-aș fi bob firav de rouă,
Aș privi la luna nouă,
Cum își leapădă cămașa,
Dispărând în zori, trufașa.
De-as fi mugurul în floare
M-aș îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.
De-aș fi munte, eu, reperul
Mi-aș lua înaltul, cerul
Și-apoi străpungând albastrul
Mi-aș bate-n zenit pilastrul.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a fost de-ajuns ...
Prin vânt și ploi răzbesc cu greu,
Pieptiș, pân' la iubitul meu,
Să aflu poate un răspuns,
La întrebări ce m-au ajuns.
Până și timpul mi-e dușman
Împotrivindu-se în van,
Când iau in piept și vânt și ploi,
Tot poticnindu-mă-n noroi.
Și când, în fine, am ajuns,
Uit c-am venit după răspuns.
Mă pierd în ochii de smarald
Și în sărutul moale, cald,
Mă pierd în brațele de fier,
Incertitudinile pier,
Se risipesc în patru zări,
Ca frunze veștede-n cărări.
Mă-ntorc de la iubitul meu
Prin vânt și ploi, răzbesc cu greu,
La întrebări n-am un răspuns,-
Că l-am văzut, mi-a fost de-ajuns...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pegas...
Spune-o legendă veche, de-un cal înaripat;
Spre ceruri se înalță, de muze-ncălecat.
El este calul Pegas, ce zboară spre Olimp,
Cu blândele lui muze, călătorind în timp.
Pe aripi de legendă, te duce în Parnas,
În al muzelor munte, te poartă-n zbor Pegas.
Lovește cu copita la Helikon, în munți,
Unde dintr-o fântână se-adapă-avide frunți.
Fântâna Hippocrene de unde beau poeți,
Rimând catrene sute cu mult mai înțelepți.
Dacă bei din fântână, lacom și-ndestulat,
Rime îți dăruiește Pegas, pe săturat.
Deci beți poeți ai lumii, din apă, cu temei
Și mintea adăpată va scapăra scântei!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt și eu oala bătrână ...
Străchinile aburinde,
Blide pline cu merinde,
Am umplut din al meu pântec...
Nimeni nu mi-a scris un cântec,
Ori crâmpei de poezie
Să-mi aștearnă pe hârtie...
Pe foc, plită, pirostrie,
Flăcări carnea îmi sfâșie.
Cu leșie și burete,
Șapte piei de pe perete
Și din degete-n călcâie
Mi-au luat, parc-aveam râie...
Fără smalț, știrbă și bearcă,
Să mă folosească-ncearcă.
Să le gătesc bătătura,
Cu pământ mi-au umplut gura
Și pe mine o muscată
S-a întins cât e de lată.
De la flacări, foc și jaruri,
Trec prin alte avataruri.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primește-mă-n suflet, iubito!
Primește-mă-n suflet, iubito, mi-ești dragă!
Promit să m-așez lângă tine cuminte.
Noian de trăiri strâns de tine mă leagă.
Mă lasă, atât, să te-mbăt în cuvinte.
Ascultă, iubito, cum spun câte-n lună
Și-n stele, nespuse și vechi simțăminte.
Privește-mă-n ochi și-un sărut dă-mi arvună,
Când dragostea mea-ți voi jura pe morminte.
Pe strunele tale, femeie vioară,
Iubirea cea veche-n acorduri revarsă.
Tu blândă, frumoasă și dulce povară,
Păstrează-mi dorința-n visare neștearsă.
Te-oi ține în brațe, pân' zorii s-or naște,
Pe tine, reversul bătrânei Xantipe.
Tăcerea mă-mbie șireată-a cunoaște,
Parfumul suav al trecutelor clipe.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ntoarce, tu, făptură!
Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Pășind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse țes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.
Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viața lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieții lui blestem.
Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ți-ai luat zborul!
Sau poate la-nălțime vrei visele să-ți stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul
Și-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieții fir, ce stingher, se-agață în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poți să-ți cumperi.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dorință de copil
Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am și eu o dorință de copil:
Mama și tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!
Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc același avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Și zbuciumul mi-e fără de hotar.
An dupa an, aceeași întrebare,
Îmi pustiește gândul răvășit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost și eu iubit?!
Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranța dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar așteptarea mea n-a ostenit.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja mi-e dor de fluturi ...
Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.
De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.
Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.
Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să rămân nu pot!
Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Și mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Și cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri și mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă și ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihaela Banu despre timp, adresa este: