Citate despre flori și ghiocei, pagina 10
Textele de mai jos conțin referiri la flori și ghiocei, dar cu o relevanță mică.
Transfuzii de iubire
Toamna își arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preș,
Vântul le înalță, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greș.
Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbițează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Așteptând iubiri din floarea ta senină.
Ne-or dezgheța în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieții se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.
Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenței, să mă trezești la viață,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi șoptești: când pleci, e dimineață?!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Mărțișor
Un fir alb și altul de dor înroșit
Împreună s-au unit
Ca să spună negreșit:
Primăvara a sosit!
An de an cu bucurie
Tot mai bine să ne fie
La mulți ani cu sănătate,
Că-i mai bună decât toate...
... spuneți voi și mai departe...
[...] Citește tot
poezie de Ciprian Dragne
Adăugat de ciprian_dragne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară dorul
Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori și rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână ușor glasul de izvor.
Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci și curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălțând fiori.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe și spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca și cărciul babei.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte bună
Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinții soarelui povară.
Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniștea de ceară.
Marginile există în fiecare braț
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizați sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
și copilărie,
se defrișează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
Iubește-mă când Primăvara vine
și se adună toată în ale tale brațe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.
Iubește-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheață
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.
Iubește-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuișoarele ieșite din pământul negru
adevăratele minuni ce știu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-așteaptă trupuri,
de îndrăgostiți.
Iubește-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntreb
Stelele, oare, cum se înmulțesc?
Și cine le stinge dimineața?
Dar greierii, cum oare, se iubesc?
Și cârtița, de ce-și ascunde fața?
Luna, în ce o fi stând agățată?
Plasa de stele cum de n-o încurcă?
Dar în oceane, câte ființe-noată?
Și soarele-n ce fel de pat se culcă?
Când iarna risipește diamante,
Ingrați, noi credem că ni se cuvin;
Ușor cădem în păcate flagrante,
În palme și-n picioare le strivim.
Primăvara, dansând, ne-alungă gerul,
Cu ghiocei ne-ntoarce la candoare,
Cu păsări-zâmbete ne umple cerul!
Multicolore flori ne-aduc splendoare!
Vara-i bogată-n aurul de grâne,
În codri care-și cântă măreția,
Rodul sudorii și prinos de pâine,
Ce ne-amintește să ne iubim glia!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea parcului
De la sfârșitul toamnei parcul este
Posac, neprimitor și abătut,
Ca un final nostalgic de poveste
A unor vremuri faste ce-au trecut
Toți arborii înalță, desfrunziți,
Coroanele spre cerul pământiu,
Ca într-o rugăciune-ncremeniți
Cu lungi litanii plânse în pustiu...
Pe lac plutesc gunoaie în neștire,
Peluzele-s câmpii calamitate,
Iar rondurile triste cimitire
Cu mii de flori pe veci înmormântate
De ani și ani întruna se repetă
Aceeași deprimantă transformare...
Zadarnic se revoltă sau regretă,
Din toamnă, strălucirea lui dispare
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept...
Aștept de-acum să-mi crească iarba-n oase,
să-mi crească-n barbă sacul de pământ
în mângâieri de flori tuberculoase
și ghiocei la tâmplele de vânt.
Să-mi urle mieii-n sângele de mire
cu lâna lor de aur și de ploi,
aștept ieșirea melcilor din fire
și-a arcelor din limba-mi de noroi,
o nouă zare-a zânelor să-mi cadă
pe ochii mei mijiți în bastonaș,
să-mi spele cristalinul de zăpadă
în luciul vioriu de toporaș.
Să-mi zboare ca suflate-n păpădie
gândirile de giulgiu înghețat
și verdele de înger să-mi învie
surâsul blând de leș neatârnat,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Mărțișor
Printre nămeți și ghiocei,
Cu sufletele colorate de iubire,
În alb și roșu prinse-n motocei,
Să ne împletim ca două fire.
Să ai o primăvară ca o poezie,
Frumoasă ca florile de merișor,
Și îți urez cu multă gingășie,
La mulți ani de Mărțișor!
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj de nașteri planetare
Din mreje întortocheate în linii frânte, curbe,
Ca un păienjeniș uitat în colb de colțuri,
Se întind din trunchiuri groase, din ierburile-n turbe,
Tot se ascuțind să crape pelicule verzi, moțuri,
Cât abdomen de-o muscă la început, crescând
Până ce parcă aripi se descrețesc 'n foi fine
Ce mâzgălesc crenguțele din fastul muribund,
Îl înveselind pe el și lumea întreagă în sine.
Pământ deja crăpase înțepat de lăncii dârze,
Firave, tari ca piatra, ce cuib au așternut
Să-și ia treziri din somn albi ghiocei caști, muze,
Ori toporași apoi, zambile... în renăscut.
Am colorat iar cer, în albastru, eu cu ochii-mi,
Să pară soare în șarjă de-un alb strălucitor,
Ca un jeleu încins, ce-l spăl cu lacrimi stropi-mi
D-extaz, că-s iar planetă se îndrăgostind de-un sor.
Se așază caldu-n puf din păr până la tarse
Și bolta-i ateneu de triluri dezmorțite...
Reînviate gâze joacă-n priviri ca arse
Și-albine lucrătoare zburdă printre flori, pitite
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădina primăverii
Ce bucurie, zăpada-n sfârșit se topește
Și iată, frumos primăvara ne zâmbește
O floricică albă timid ne apare
E ghiocelul ce iarăși zâmbește spre soare!
Am ieșit din nou în grădina cu pitici
În iarba verde-s mii de gâze mici
Pe-o floricică gărgărița roșie se așază
Și picățelele pe aripi soarele îi luminează.
Copacii-s plini de flori frumoase, parfumate
O vrăbiuță sare pe o creangă, în față și în spate
Și ciripește tare, parcă ar cânta
Și pe drăguțele-i surate ea vesel-ar chema.
M-am așezat pe iarbă, chiar lângă-o ciupercuță
Și-n jurul meu bâz - bâz o musculiță
Ce zboară veselă prin aerul curat
Până-și găsi pe-aproape un loc mai luminat.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Alina Beatrice Chesca din În grădina primăverii (martie 2014)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniști la hotare...
Să calci pe ghiocei e ca o blasfemie, să plângi cu ochii mei e doar o simfonie
A lacrimii de jad ce-și face loc loc prin dune, din irișii ce cad pe margini de genune...
Să dai cu pietre-n flori e un păcat de moarte, să-mi dai mereu fiori, când ești tot mai departe
E doar un joc absurd, partidă fără miză, în care râd și zburd într-un decor de criză...
Să râzi când eu jelesc în versuri fără rimă, e doar un gest prostesc, dacă nu chiar o crimă...
Să crezi că ești mai bun, decât însăși clemența, e semn că ești nebun cu toată indulgența...
Să crezi că ești stăpân pe verdele pădurii e o dovadă-n plus că ești adeptul urii
Și când din țevi de tun, trimiți mesaje dure, e semn că un taifun liniștea-o să ne fure...
Când mă ataci perfid, cu rictus fals sub mască, eu, cum să te desfid, când un mormânt se cască
Și liniștea îmi furi, din toane de sminteală, că nu mai poți să-nduri atâta picoteală...
Vrei nume de erou demonic fără milă, că de atâta pace ți s-a făcut cam silă...
Și parcă n-ai nimic și vrei să ai o lume întreagă într-un dric, ca să o poți supune...
Și eu, cum să te-aștept cu pâine și cu sare, când tu-mi trimiți în piept ghiulele la hotare?
Păcat că ai uitat, că ești la fel ca mine, cu Dumnezeu jurat, deloc nu-ți va fi bine...
Nu ești tu înțelept și mai presus de lege, iar eu știu să aștept sfinții să te renege...
Și-ngenuncheat de răul propriei nebunii, chiar de te rogi, Satană, nicicând n-ai să învii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul uitării
Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vis, din visul său... femeia!
Cine știe care sare e gustoasă și din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viață osândită,
Cine știe, poate, vrea și face totul pentru a fi desăvârșită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?
Cine a știut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
și acasă, și la muncă... și ( mon dieu!) va fi și diferență, și valoare...
Deși rupem de pe noi cămașa, că lucrările ne iau din frumusețe,
Hai să recunoaștem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinerețe.
Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzește,
Când zâmbim, și-n geruri, primăvara ghiocei despăturește,
Și când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, și ce iubire este după... și ce tinere ne ține, ce frumoase!
Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru grația înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un țuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Și nu-s piedici ce-ar strivi voința, de-a gusta materna împlinire.
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ratacind mereu...
Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"
M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rubaiyat
Hai, sus! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
"Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-început"!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi... cenușa."
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
[...] Citește tot
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog
Cu mine stau de vorbă, adesea, în monologuri lungi mă pierd,
Privesc în jur fără osteneală, știind că în legea firii stă putința.
Las în urmă griji, dureri, suferințe și rup tăcerea care m-a cuprins,
Și-mi spun"zâmbește chip frumos", lasă licărul din ochi să strălucească,
Și-a lui sclipire să pâlpie vioaie, asemenea podoabelor ce scânteiesc în noapte.
Din abisuri te înaltă și adună acea lumină și speranță pentru mâine,
Oglindește a ta simțire, să rămână amprentată -n univers pentru eternitate.
Ascultă!, auzi murmurul buzelor ce șoptesc sărutările sufletului?
Șterge curcubeul lacrimilor ce mângâe obrajii de urmele timpului brăzdați
Ia aminte de ținuta bradului veșnic verde ce nemurirea o îmbracă,
Privește firul ierbii care crește și soarbe din roua cristalina a zorilor de ziuă,
Admiră zborul elegant al fluturelui ce se adapă dintr-un strop de apă,
Iubește gingășia florilor de pe terasă care te răsfată în fiecare dimineață,
Ascultă cântul mierlei, fluierul vântului, fredonează cu ea, natura,
Natura-mi cântă și-mi vorbește....
Gândul mă duce peste ani și ani pe aripi de vis și-mi spun,
Atunci când anii se vor pierde în negura vremii și de frica iernii,
Și eu cu bruma mea de ani voi așterne culoarea pură a zăpezii,
Să o încalzesc aș vrea, cu sufletul ce-l am, și să topesc nămeții,
Ca ghioceii din nou să înflorescă și speranța să învie an de an.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua-nvierii
E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat
Biserica e plină de cei cari au plecat
Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune
Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune,
Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii,
Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii:
El, El dă zilei farmec și farmec dimineții,
El morții dă repaos, dă dragoste vieții!
Dar colo într-o casă la margine de sat
Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat,
Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii.
Cu fața pustiită de viforul durerii
Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat
În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat
De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul.
Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce-i plânsul
În zilele fetiei, și-un gând o-nsenina
De când e măritată: că Domnul îi va da
O fată, drăgălașă, cu ochii de cicoare
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și ghiocei, adresa este: