dalii

Haiku pe două rânduri

ultima dalie -
concursul de Miss

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

melancolie -
e ultima dalie
primită în dar

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

aniversare –
în buchetul haijinei
şi o dalie

haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fragilitate –
pe ultima dalie
stropii de rouă

haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

broşă la taior -
dalie îngheţată
privită atent

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

flori de mucegai -
dalia tatuată
udată cu vin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna blândă
daliile prinţese
visează iubiri

haiku de Gabriela Genţiana Groza (11 septembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku pe două rânduri

soare de noiembrie -
dalie dăruită de Black Friday

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

arici rătăcit
prin covorul de frunze –
dalia albă

haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

apus de soare -
la ultima dalie
culori deschise

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dalie în geam
câmpul abia înverzit
la sfârşitul
lunii martie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii căptuşiţi cu dale

Munţii, căptuşiţi cu dale,
Ţi se scutură în cale.
De la dale pân' la dalii,
Printre cratere şi falii,
Printre cactuşi şi şopârle,
Undele firavei gârle,
Chiar ascunse în nisip,
Fură călătoru-ţi chip...
Palid chipul, să ţi-l scalde,
În scântei de Rio Grande.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploi de petale
peste peron
ultima dalie
rostogolită
într-un colţ

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pogorâse pe rochia ta

Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ţi se clătina pe creştet.
Cine a sfâşiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?

Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele îşi deschideau porţile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele şi-au tras peste ochi obloanele grele.

poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daliile îşi trimit prin gene răbdarea: şi cele de anul acesta sunt frumoase.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Rai din vremi patriarhale,
Ţara mea cu munţi şi dalii,
N-are gropi şi nici canale
Câte sunt, la vârf... canalii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile, toţi oamenii erau închişi în trista şi mica lor obligaţie de a fi exacţi, nimic alta decât exacţi, în zadar aş fi putut să cred că într-un vas erau dalii când acolo se afla o eşarfă. Lumea n-avea puterea de a se schimba câtuşi de puţin, era atât de meschin închisă în exactitatea ei încât nu-şi putea permite să ia eşarfe drept flori...

Max Blecher în Întâmplări din irealitatea imediată
Adăugat de Roshanak
Comentează! | Votează! | Copiază!

O CRIZANTEMĂ OFILINDU-SE
O crizantemă ofilindu-se,
Gingaşa dalie uscându-se,
În grădina lovită de brumă
O roză lăcrimând frângându-se

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lacrimii

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lacrimii

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!