Citate despre fluturi și timp, pagina 10
Și mă grăbesc
Sângele aleargă
într-un dus întors, fără somn.
Eliberate dintr-o ploaie
lucrurile îmi intră toate în ochi,
fiecare luptându-se pentru sine
în spațiul statornic pentru un timp.
Tu intri peste ele până-n cer
umblând printre stele
și timpul ce îmi ceri să îl nasc
e sugrumat în pieire.
O lumină albastră rămâne udă
curgând vertical peste mine și timp.
Iluzia ruptă dintr-o perdea de fluturi
începe nepriceput să te contemple,
distingându-te în destrămare.
Lumea simultană mușcă din mine
devenind o pradă a zilei de azi.
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o zi
va veni un timp
când
nauciți de atâtea vise
albastre
vom aluneca însingurați
peste lucruri
ca niște fluturi triști
cu aripile
frânte
clipind
mereu mai stins
și mai departe
pâna când
palma racoroasa
a ierbii
ne va acoperi
pentru totdeauna
mâinile
buzele
ochii
poezie de Sorin Olariu din Anotimp împăturit
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricolorul
dintre culorile acestei dimineți
aleg un roșu ofilit de soare
și-în urma lunii care lin dispare
descarc o tolbă plină cu săgeți
apoi aleg un galben auriu
și-l leg la gât cu noduri gordiene
și mă pornesc în zumzet de sirene
să prind în zări un fluture zglobiu
albastru spălăcit de raze moi
reliefează cerul stins de sete
și îl aleg suav pe îndelete
rugându-l să trimită niște ploi
că m-a cuprins o liniște de dor
de curcubeele copilăriei mele
și ochii mamei oglindiți în ele
că-m vine veșnicia să măsor...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți cu lumină
fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorință dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărți de sărutul
fierbinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere!
Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leon (când ceasul bate miezul nopții): Ai auzit?
Ninotchka: E ora 12.
Leon: E miezul nopții, uită-te la ceas! S-au întâlnit cele două și se sărută. Nu e minunat?
Ninotchka: Așa funcționează un ceas. Ce e așa de grozav în asta?
Leon: Ninotchka, e miezul nopții. O jumătate de Paris face dragoste cu cealaltă jumătate.
Ninotchka: Chiar e nevoie să devii romantic ca să te simți bine, observ.
Leon: Nu mă pot gândi la alt motiv.
Ninotchka: Sentimentalisme!
Leon: Tu analizezi lucrurile în afara lor. Cu mine ai face la fel! Dar n-o să te las. Iubirea nu e simplă, Ninotchka. Ninotchka, de ce crezi că porumbeii se giugiulesc? Sau de ce melcii, printre cele mai reci creaturi, sfârșesc prin a fi lipiți unul de altul? De ce crezi că fluturii zboară sute de kilometri pentru a-și găsi perechea? De ce florile își deschid ușor petalele? Ah, Ninotchka, Ninotchka, ești sigură că nu simți măcar un simptom al pasiunii divine? O căldură în palme, o greutate ciudată în întregul corp, o sete dar nu de apă, ci de altceva, de mii de ori mai ispititor care te face să jubilezi?
Ninotchka: Ești tare vorbăreț. (O sărută.)
Leon: Vorbăreț?
Ninotchka: Nu, ai fost chiar tăcut. Din nou. (Încurajat, Leon o sărută din nou.) Mulțumesc.
Leon: Ah, Ninotchka mea tiranică! Imposibilă, neromantică, rațională! (Îl sărută ea.) Din nou.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța oferită
Inima zgomotos bate,
gândurile odihnă cer,
vorbele au tăcut demult.
Ochii refuză realitatea obositoare
strânsă-n ghemul zilei ce-abia a trecut.
Iertarea și uitarea sunt chemate
a ridica zidul înalt,
genele se unesc strângând și ascunzând
lacrimi cristaline căutătoare de libertate.
Pleoapele precum fluturii aripile-și strâng,
cuminți așteptând zâmbetul zorilor
când,
harfele copacilor se vor auzi cântând.
Îngerul dimineții va veni zâmbitor,
cu speranța pusă pe-o tavă de-argint,
oferită drept ceașcă de cafea.
poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinicie cu fluturi de lumină
Luna a secerat ogorul de zăpadă.
Fără putință de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolație.
Cu buzele fierbinți
întinse după fluturii plăpânzi
care ne aduceau din ce în ce mai aproape
în cuvinte puține
și foame infinită
în respirația sângelui,
am învățat să fim.
Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligații contractuale,
dar...
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principii
Principiul nisipului
Călcat în picioare
E să ajungă beton
În rădăcini de floare.
Principiul durerii
Pătrunsă în oase
E să dispară
În putrede case.
Principiul fluturelui orb
E să simtă nisipul
Unde s-ascunde
Zborul și timpul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Stau cu satul tot la poale
Și mereu mă latră câinii,
Ca și când l-aș fi furat.
Dar mai jos de sat, în vale
Broaștele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...
Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi crede
Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi place când se pisicesc zorile
pe geam își alintă blănurile tărcate
pămătufuri de cozi șterg ușor întunericul
un praf care se depune zilnic la ora știută
din reflex
pun de un ceai în ibricul roșu cu fluierici
și visuri pe on ca pe o melodie
în ritm de blues-rock dorul se întinde
trece prin aburii de ghimbir și scorțișoară
se face un fluture mare și roșu
mai roșu ca ibricul
să fie despre iubire acest fusion
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți cu toții
Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer șoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr' de nori.
Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire...
Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.
Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Și de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?
N-auzi cum șoptește fiecare floare?
"Amorul domnește acum pe pământ.
O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt".
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice contează este aici
Orice contează este aici.
Orice continuă să conteze
în următoarele câteva mii de ani va continua să fie aici.
În depărtare, apropiindu-se, e copilul care erai tu mulți ani în urmă.
Privește-l cum râde în vreme ce aleargă după un fluture alb.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvară radioasă,
Bine ai venit acasă,
Cu miresmele de flori,
Zile lungi, muguri, culori,
Clipoceală de izvor,
Că mi-a fost și frig și dor.
Tot de drag, versul descântă
Până frigul se-nspăimântă,
Să porți raze, verde, tril,
Să ai pasul pueril,
Ochii ca de toporași,
Candoare de fluturași.
Uite, vânturi somnoroase,
Șed cu zilele noroase,
Într-un fund de hău arid...
Râul sapă ca un rid,
Haide, saltă-ți poalele,
Te stropesc izvoarele!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi
femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
și ți-e zi și-apoi ți-e seară
Mărioară
bărbate
ții în spate
și pe umeri
ce tot numeri
a noroc zilele scurse
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
știind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse
împletiți părere cu durere în iubire
n-aveți fire de unire, doar pornire înspre Taină și nimic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunca din Mircești
Bate vânt de primăvară și pe muguri îi deschide;
Vântul bate, frunza crește, și voioasă lunca râde.
Sub verdeața drăgălașă dispar crengile pe rând.
Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând.
O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare,
Ș-un nou glas de armonie completează imnul sfânt
Ce se-nalță cătră ceruri de pe veselul pământ.
Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plântă
În căldura primăverii naște, saltă, zboară, cântă.
Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș,
Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș.
El se duce după visuri; inima lui crește plină
De o sacră melodie, melanholică, divină,
De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător
Ce-i aduc în piept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece elegii mai târziu
Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.
Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.
Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fluturi și timp, adresa este: