Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 15
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Seceta desfrânată
O secetă plângea lâng-o fântână
Și se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...
Când a venit o ploaie și seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept și până jos;
Dar a-nceput s-o ude, și-a început s-o doară
Și s-a sfârșit iubirea din visul ei frumos.
Plângea și se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viață nu le-am zis.
O scetă plângea la poarta mea
Și se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ținut cu soarele și-ar vrea
Să vină să se țină și cu mine!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumiți de situațiile grele și de realitățile vieții, oamenii se văd abandonați și lepădați cu adevărat și se întreabă: "Unde-I Dumnezeu de nu ia seama...?!" fără să țină seamă că El nu poate lua în seamă pe aceia care nu iau cu adevărat în seamă Cuvântul Său!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procesul de sfințire te va face să lepezi toate faptele din trecut, atât bune cât și rele și te vei deprinde să săvârșești faptele credinței, care vor decurge din noua ta formă de gândire, o gândire după voia lui Dumnezeu, inspirată prin Duhul Sfânt din Cuvântul Său.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Ruben Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra vieții
Fiecare zi e importantă,
Mulțumesc pentru tot!
În fiecare firicel de nisip
adun sentimentele bune.
Viața mă învață zi de zi,
A iubi, a ierta, a înțelege,
a avea răbdare, a zâmbi,
a uita chiar, a te bucura!
Clepsidra vieții mai are...
Zile și luni, și ani mulți.
Învăț zi de zi și înțeleg,
A ierta nu e tot, e puțin!
Uneori chiar trebuie...
Să renaști din cenușă.
Să mulțumești deopotrivă
Celor ce mă iubesc și celorlalți.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Tănase din Culorile Speranței sunt Iubirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poezie
două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceața privirii veioza din colț pare o lumânare imensă
dar știu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ține în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl țin crucificat la ieșirea din coastă
și știu că fără noi e un biet șomer al Creației!
de la Adam și Eva totul a fost greșit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afișează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu știi cum să oprești masacrul
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde să scoață ea un cuvințel de pâră sau de zâzanie? Unde să calce ea cuvântul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? Ferit-a Dumnezeu! Ea îngrijea de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea cotețele, și le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui, mai cu milă decât cloștile. Mâncarea și apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă și-i da și ei ajutor. Toți slujbașii curții o luau în nume de bine, văzându-i vrednicia, și toți aveau milă de ea. Se dusese vestea până la împărăteasa de hărnicia, de bărbăția și de curățenia de inimă a găinăresei. Împărăteasa ceru să i se înfățișeze ca să o vază și dânsa. Smerenia, nevinovăția și sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu mi-a dat...
Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima și gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
și puterea bărbăției.
Mi-a dat avântul tinereții
și liniștea bătrâneții.
Mi-a dat visul înălțării
și măreția afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
și chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreață,
smerit, acum, îi mulțumesc!
De la El am primit viață,
porunca Lui împlinesc.
poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dimineața asta am plâns
când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aș fi vrut să-i rostesc un gând și
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele și negre
ca un zbor izgonit de pe cer
dependent de tot ce există tremur
și nu-mi înțeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecați
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În memoria lacrimilor
În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.
Ca apa râului vor curge
Șiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând și ele un talaz.
Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.
Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i spui c-o iubești, fără să te temi că vreodată se va răsfăța sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul și cu altul, e firesc să se resfețe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va și smeri. Arată-i că-ți place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlnești cu prietenii tăi. S-o cinstești mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar și decât pe copiii voștri. Și pe aceștia de dragul ei să-i iubești. Dacă face ceva bun s-o lauzi și s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greșeală, s-o povățuiești și s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceți rugăciuni împreună. La Biserică să mergeți amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia, adu-i aminte soției tale că Sfinții Apostioli Petru și Pavel, care sunt mai presus de toți împărații și bogații, și-au petrecut viața în foame și în sete. Arată-i că niciun necaz din viață nu este înfricoșător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu și voii Sale.
citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aș putea...
Ce-aș putea eu oare, oare ce-aș putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aș putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aș face față ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ține un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aș putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...
Ce-aș putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aș culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.
Și prin ce putere aș putea lupta
Dacă n-aș primi-o chiar din mâna Ta?
Aș putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aș putea nimic...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi doresc de Anul Nou
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credință,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăință.
Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înțelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină și sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.
Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtășie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ține pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Sunt mulțumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.
Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ștergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.
Am un Eminescu,
un Creangă
și-un Blaga
cu care mai pot viețui
în "acasa" mea!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținte galante
Iarba
iată
se pregătește
să facă
saltul ei
anual
în
verde
Copacii
recent
înfloriți
Se retrag
mai
sus
Acolo
unde
Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clowni
Credința mea este cuvântul meu
Și ruga ce-o inalt spre Dumnezeu
Nu-s patimasa, nici aroganta nu-s
De ce-aș minti, ma vede Cel de Sus
Aș vrea sa spun... cred ar mai fi ceva,
Nu vreau a critica sau a blama
Dar uneori observ cum se trag sfori
Și-n cor se-aude rasetul de clowni.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen Dorcescu, Diacul
EUGEN DORCESCU
DIACUL
Privesc, pe masă, blândul meu condei:
Îl port și când nu-l port. Și zi, și noapte.
Hârtia albă, în albă carnea ei,
E plină de tăișuri și de șoapte.
Condei avea și tata. Însă el
Îl mânuia spre-a desluși vreo carte.
Eu am făcut la fel. Dar și-n alt fel:
Am dus condeiul tatei mai departe.
Bunicul Dumnezeu să se îndure
De duhul lui trudea, și el, la scris.
Plimba penița iute pe zapis,
Ca pe-o închipuire de secure.
Străbunii mei, popor întrezărit
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Gândacul de Colorado", 13 iulie 2022
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dor
Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură și univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet și din gând.
Scriu despre biata, frumoasa mea țară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Și despre-a bunicilor casă,
Despre părinți uitați de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi și vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.
Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să știe
Că sunt și eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.
poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați pentru că nu sunteți de la Dumnezeu.
replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinței iudeilor. - 8:42-47, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: