Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 16
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
A și început vremea când mănăstirile vor fi prigonite. Ați auzit ce spune Europa despre "ciorile negre din România"? Mănăstirile vor fi multe transformate în centre de turism conduse de păgâni, acolo vor primi străini, cu sarmale, cu cozonaci, cu plăcinte - nu cu cuvânt de la Dumnezeu.
citat din Adrian Făgețeanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
Dumnezeu cănd florile ni le-a dat,
Pe toate din Rai le-a luat
Și cu ele și câte un colțișor de Rai ne-a dat.
Eu când flori primesc, sau la flori privesc, cu florile vorbesc
Și știu că prin ele din Rai câte un cuvânt bun primesc!
Pentru toate florile din lume, Doamne eu îți mulțumesc!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciți în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânșii numai limba și dorul tău... moșia e cel mai dintâi și cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simțirea ei se naște odată cu noi și e nemărginită și vecinică, ca și Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la pășune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streașină, ce caută duios pe câmpie... și aerul, care nicăierea nu este mai dulce!...
citat celebru din Alecu Russo (1850)
Adăugat de Daniela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contestație
M-am gândit să scriu în vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin, un eseu,
Despre cerul despicat
De un marțian picat
Dacă sunt sus în guvern
Oameni cu un cuvânt greu
Dar o șoaptă a venit
De la un amic pripit
- Scrie tu despre iubire,
Contestată n-o să fie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un capelan (către Balian): Eu nu cred în religie. "Religie" este cuvântul pe care mulți fanatici nebuni îl dau voinței Domnului. Am văzut destulă religiozitate în ochii asasinilor. Sfinte sunt faptele corecte, curajul de a-i apăra pe cei neajutorați și bunătatea. Ceea ce Dumnezeu dorește este aici (Arată către capul lui Balian.) și aici (Arată către inima lui Balian.), iar ce hotărăști să faci în fiecare zi este ceea ce face din tine un om bun... sau nu.
replică din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun fel de cuvinte scrise nu pot exprima potrivit dragostea noastră adâncă. Noi, copiii și tata, știm cât de măreață ești și vom încerca să fim la fel de puternici ca și tine. Credința în tine și în Dumnezeu ne îmbărbătează. Îți vom fi alături mereu cu iubirea noastră pentru o mamă minunată.
citat din Gerald Ford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se uită Dumnezeu la noi...
Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieți pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu știu nici să mai doară.
Ii plângem azi, iertăm... ș-apoi tăcerea
S-așterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea.
Și lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.
Se uită Dumnezeu... și nu-nțelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiți durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că omul nu are cuvinte ce să poată descrie ceva ce este infinit mai mult decât: deosebit de frumos, minunat, măreț, glorios... îi este total imposibil să-L descrie pe Dumnezeu și oricât de impresionant ar desena cineva un "Foc Mistuitor", acesta tot nu va da măcar vreun pic de căldură...
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot rătăcind
Am tot rătăcit
căutând ceva anume...
Îmi păzeam sufletul
de vulturii înfometați,
ca nu cumva
să-mi ciugulească cuvintele
ce aveau să rodească mai târziu.
Ajungând la un capăt de drum,
Dumnezeu m-a oprit,
sărutându-mi fruntea părintește.
Atunci m-am întors din nou
cu fața către voi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Orhidee în cuib de zăpadă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
XII
Cercul mi se rupe-n bucăți
și-încep
să fiu stăpânit
de-un singur anotimp.
Rănile-mi dispar
și cuvintele care m-au săgetat uneori
se reîntorc
în gurile ce le-au înveninat.
Tăcerile înrădăcinate în
amarul unor ani
încep să înverzească.
Dumnezeu
stă înaintea mea
ca o pajiște fără capăt.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa dintre mine și Dumnezeu
poate mai am nevoie de puțin crez
așa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul și
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
își va aduce aminte de mine
și-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
zdrențe de gânduri cu meșteșug cârpesc
Cămașa de lumină s-o îmbrac de Paște
în altarul soarelui mă spovedesc
sărutând icoane și sfintele moaște.
acul suspinului străpunge și lemnul
din cuvânt lemnos îmi croiesc o cruce
Dumnezeu în ceruri îmi arată semnul
care în nemurire curând mă va duce.
adorm pe cuvântul moale ca o pernă
și visez că sfinții se roagă pentru mine
să evit căderea în prăpastia ternă
urcușul pe Golgota să-l sfârșesc cu bine.
în vîrf pe creste mă așteaptă Hristos
i se scurge din palme sângele mustos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pahare mari de aer
A-ncetat să bată vântul
Însă picurii de ploaie
Iar inundă acum pământul
Și pe frunze le îndoaie
Murmurul din nou subtil
Din atâtea picături
Se confundă c-un umil
Strigăt fin peste Rupturi
Și se aud treptat pe afară
Iar acum pe trotuar
Copiii ce-ncep s-apară
De ploaie nu au habar
A-nlemnit parcă natura
Nicio frunză nu clipește
Nu-și mai schimbă iar alura
Ci pe brațe te primește
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bismillah
când nu mai simți
e ca un drog pentru moarte și alergi
nu ai nevoie de eroi
n-ai avut niciodată
oricum suntem prea mulți și nici măcar
dumnezeu nu mai e în stare de noi
și din ce a mai rămas fără cuvinte
avem o inimă
să nu ne mai auzim
și cine să ne oprească?!
timpul nostru a fost prea bun.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv între două respirații
iartă-mă pentru ceea ce am fost
am palmele ude și mă agăț de viață
ca iedera de cer
nici nu știu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi și e
firesc să fie așa
nu mă simt niciodată singur
iubirea se ascunde în oameni și
fiecare are povestea sa
și-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respirații
privesc iubirea
durerea și oamenii
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infectat cu iubire
un om, alți oameni
și umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanțele
ce ne separă
desăvârșind absența
o durere, alte dureri
și piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se cațără
pentru a ajunge
la Dumnezeu
o moarte, alte morți
și toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie și una
de măști părăsite
de speranțe și vise
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este o afacere cu Dumnezeu
un fel troc ad-hoc cu lună plină
la un colț de răsărit
pe un sirag de scoici îndrăgostite
și-un vals de cuvinte
atent măcinate
între două ape
doar poeții sunt niște bieți muritori
care-și îndeasă durerile în suflet
ca pe un mărunțiș strâns într-o pușculiță strâmtă
pentru clipa fericirii de pe urmă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorașul marinar
S-a sculat în zori și, plin de-ncredere,
A sărit dincolo de dig în marea creață,
A ajuns nava și s-a prins de-o parâmă,
Și-a fluierat către luceafarul de dimineață.
Și-n vreme ce fluiera ascuțit, prelung,
A auzit un strigăt vibrant de sirenă, "Ce faci,
O, fecioraș, deși ești tânăr și foarte mândru,
Eu văd de pe-acum locul în care o să zaci.
Nisipul și drojdia valurilor se-amestecă
În peșterile-ntunecoase din golful mohorât,
De coastele tale-s prinse lipitori și inima
Ți-o mâzgălesc lighenii cu scrisul lor urât."
"Naivo," a răspuns el, "moartea-i ajunge pe toți
Oamenii, pe cei de pe țărm și pe cei de pe mare,
Dar eu unul nu voi accepta niciodată
Să lâncezesc acasă, cu mâinile-n buzunare.
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: