Citate despre fum și iubire, pagina 17
Textele de mai jos conțin referiri la fum și iubire, dar cu o relevanță mică.
Casa strâmbă
ne-am construit casa pe o fundație de fum
din vorbe șubrede ieșite din limbi viclene
suntem români, creștini, bărbați, oameni
toate închisorile lumii ferecându-ne cocorii
înlănțuiți în mituri de spaime și frici
suntem orbi și surzi la freamătul lumii
ne construim în inimă turnuri ale lui Babel
urcăm în căderea minciunilor sirene ce ne pierd
fugim de moarte cu spaima naufragiaților
în viața plină cu deșertăciuni strălucitoare
călători obosiți în spirale de vieți interminabile
venim simplu și plecăm simplu, egali
abia când am înțeles adevărul morții
am învățat să trăiesc în sensul pur al existenței
înviere, mântuire, iubire
pentru toți și totuși
numai pentru cei aleși
ne-am construit casa pe o fundație de fum
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în mine...
s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime
doar amintiri prin nori de fum
îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi
pe ochii mei puțin închiși
port o pereche, de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar
fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire in stil modern
ne construim cazemate
în jurul cutiei toracice
ne mutăm acolo definitiv
tu ți-ai invitat câțiva prieteni să locuiască pe canapele suspendate
va hârjoniți
faceți cercuri din fum
tipele sunt în extaz
o zi e prea scurtă
dimineața o luați de la capăt
eu mi-am sechestrat personajul favorit
să doarmă pe podea
trăim de ceva timp împreună
nu ne știm numele
nu ne salutăm
ne privim din când în când
și ne imaginăm povești cusute la mașina electrică
zilnic luăm pauză de-o oră
[...] Citește tot
poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în mine...
s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime,
doar amintiri prin nori de fum
îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi
pe ochii mei puțin închiși,
port o pereche de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar
fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție
Nu știu de ce, din lumea toată, plină de culoare,
cel mai greu îmi e să mă predau, cu vocea tulburată,
vulcanului pistruiat de gândul la mare,
să dau glas pornirii aprinse de luciri nebune.
Când să mă arunc în cascadă, ptiu! Dintre rune,
se-nțelenesc, în aval, temperaturile, în malul stâng,
ca pe-un panou de strâns ecouri la privit.
Surâsul ți s-a potrivit la tocul geamului ce-mbrățișează luna?
Că e târziu, sau că-i devreme, uneori, mi-e totuna.
La mână, am aceeași brățară zornăind a primăveri.
De-i ceață, fum, la coada urmărilor,
stau fractale sau fructate adieri,
le văd nervurile și sculptate în scoarțe de tăceri.
De-acolo, din emoția încarnată în paralizii,
cresc flori îndrăgostite de renaștere în ochii vii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aceste cărări
pe aceste cărări au trecut
pașii noștri cândva de smarald
pașii noștri cândva atât de ușori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de liniște și de fum
printre rugii de mure sângerânde și dulci
ca și multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul și ne leagănă
suntem copii și părinți deopotrivă
astăzi și poate mâine
ferigile aspre ne învăluie gleznele
mai rămâi
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare și brună
din care nimeni nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuință
bea din fântâna pe care
ți-au săpat-o în lut și în inimă
cei care te-au iubit înainte de a te întâlni
smerește-te cu fața spre azimut
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul nostru...
Eu te-am ținut cu lacrima în pumni
Și te-am sărutat mereu până
În captivitatea acestei lumi
Sărutul nostru a fost pradă/ și pândă!
Eu te-am ținut în brațe noapte de noapte
Și te-am îmblânzit fior după fior;
Am avut nevoie de atâta singurătate
Încât și stelele au murit de propriul dor!
Eu te-am iubit dincolo de semeni
Și te-am mărturisit în fiecare crez;
Am gândit că tu o să-mi semeni
Cu nesfârșirea viselor în care-nviezi!
Eu te-am iubit în toate și în tot
Printre capcane de iluzii și abisuri certe;
Eu te-am iubit atunci când mai pot
Să te sărut pe-ascuns; și, Domnul să ne ierte!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe
Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
și grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.
Orașul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari și sătui.
Și plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiți și pe cărți,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărți.
Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiți cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculți și să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să fim sinceri
hai să fim sinceri,
nimic nu se înalță cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor
tu ești la granița dintre dumnezeu și minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni și eres
amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declarația de singurătate
în ajun de mâine, astăzi
cred,
absența ta e motivată de trist,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facultatea de alienare
îmi donez mințile unei sticle cu rachiu
ieșit din Facultatea de alienare, licențiat schizo profesez la catedra cugetului Întuneric, sânge formolizat la țâța butoaielor cu uitare, uneori scuip saliva mea de cerneală-n hârtie, poeme de tot râsul, cruci îmi așteaptă răstignirea eresului, igienizând penița murdară de vorbă-n zadar, când îmi rămân unul în odaia tremurului de cuvinte merg pe podele ferindu-mi călcâiul de tăișurile înaintării către înapoi și nu, nu-mi grăi și tu despre iubire, sunt sătul de exfolierea eternității, de năpârlirea sfinților în icoane, când gura ta mănâncă pielea lor de praf, n-a mai sărutat demult nimeni Credința acolo, să spele cu buzele vremea ce-și lasă peste toate-ale uitării scrumul din țigareta cu fumul lovindu-se de tavanul odăii Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte din fum
Dau pagini de gânduri și-aleg o moșie
la care, pierdut în al vieții tumult,
n-am fost de un timp ce îmi strigă: "Prea mult!
Așează-ți hârtia pe masă și scrie!"
Ascult... și imagini încep să apară,
se-aștern în cuvinte-mbibate cu fum
din vatra-ngropată-n mormanul de scrum
iar lacrimi, în suflet, încep să mă doară.
Se-aprinde o flacără, arde în mine,
și jurul devine mai viu, mai real,
se-adună-amintiri dintr-un vechi ritual:
"Ce mulți sunt acolo! E vară! E bine!"
O pâine-aburindă se-aduce la masă,
rămâne-n prosoape căneala de țest,
o rugă se-ndreaptă, umilă, spre est,
în timp ce aroma-i se-mprăștie-n casă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracatița iubirii
Mă-ncolăcesc cu opt brațe, sorbindute-n ventuze,
Diform fără schelet, suflet cum gelul moale
Mă strecor din abis, mă-nalț l-a tale buze,
O inimă să-ți dau, sau trei să-ți pun în poale.
Din fumul de cerneală în lacrimi îți scriu bilet
Și-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrande
Să-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!
Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape-n corali și mii de perle...
Dar numai tu nu ești, îmi lași inimă a plânge.
Mă trimit sol, cu tot tentacule desprinse
De-un trup ce mi-a rămas să-mi refac simțul firii...
Și-mi schimb culori de suflet, din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri... eu, caracatița iubirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet de tei măiastru
Ce e firesc și ce e nefiresc?
Ce e lumesc și ce-o fi drăcesc!
Când spini-n luturi-nfloresc
Când flori-n fum se îmbolnăvesc
Când pentru argint codrii jelesc.
Să te iubesc să nu te doresc...
Lume pe unde eu hoinăresc.
Să spun în vers teilor prea fresc
Cât de mult pe tine te iubesc
Ce-mi pictezi când mă zidesc.
În albastru de Voroneț
Cu zâmbetul tău, mie, semeț
Chilia smoalită a călimarei
Și-n jerbă de cuvânt a turlei
Cu prea curată șoaptă a Mariei
Născătoare-n veci, iubirii
Îmi scalzi trupul în mir de tei
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puiul de lebădă
Se revărsa în crânguri întâia zi cu soare,
loveau ciocănitoare în rugi de trandafiri,
de parcă primăvara cea veșnic zâmbitoare
bătea la ușa lumii cu degete subțiri.
Și iată gospodina s-a înălțat pe scară
să pună sus, în coșuri, un așternut bălan.
Și păsările mame pe cuiburi adăstară
să scoată pui de aur, cu ciocuri de mărgean.
Iar după legea vieții și-a morții, la soroace,
din fiecare coajă ieși un pui frumos.
Dar s-a-ntâmplat să iasă atunci dintr-o găoace
un pui cum nici o cloșcă pe-acolo n-a mai scos.
În loc de puf de aur și aripi smălțuite,
avea un strai ca fumul și ochii mari și triști.
Iar păsările toate priveau spre el uimite.
Și-l ciocăneau toții puii pe câmp și-n porumbiști.
Pe gâtul ca o coarbă curgea adesea sânge
și nu-și găsea prieteni de doruri nicăieri.
Iar pe-nserat, la vremea când orice pui se strânge,
dorit de aripi calde și blânde mângâieri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VIII
Crezu pământul, într-a sa perire,
c-ar da,-ntr-al treilea ciclu rotitoare,
frumoasa Chipris patimă-n iubire;
deci nu numai ei singură onoare
i-au dat cu vot și jertfe sfinte-acei
antici păgâni în vechea lor eroare,
ci-aveau pe Dio și Cupido zei,
ca mamă ea, iar el ca fiu, pe care
ziceau că-l poartă Dido-n poala ei.
Deci ea, ce-mi da-nceput aci-n cântare,
dă nume stelei cea cu drag privită
de soare, și-apunând și când răsare.
Ci-a mea suire-n ea nu-mi fu simțită,
dar sigur fui că sunt suit, firește,
văzând pe doamna mult mai înflorită.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povarna. Sunt așa cum sunt
Privesc scena cu un surâs dureros și târziu
înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome;
totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură.
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie.
Se-mprăștie un miros greu de fum,
de cazan neîndulcit,
de porumbi și cartofi copți în spuză
cu veșnicia ascunsă în fiece bute
iar firul neiertător ce leagă lumile noastre
șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși
de scorburile judecății de apoi,
devastează potecile dezlănțuite.
Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,
mă amețește sclipirea argintie a lichidului
fugind de mărturii incomplete.
O mâță s-a împletit ca un șarpe
de bastonul ce-l port umil
ajutând lumea să treacă prin altă poveste,
deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor
fără s-arunc vina pe nimeni.
poezie de Aurel Stănescu din Abstracțiuni cantabile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și iubire, adresa este: