fum şi iubire

Fum

Fumez – şi fumul, în panica orei,

mă sugrumă ca eşarfa Isadorei

pentru că nu mă iubeşti.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec III

Când ai trecut
Florile şi-au întins gurile, ochii,
Pentru sărut.

Plopii-au băut
Fumul sălciu al zării.
Înalţi se clatină la marginea serii.

Clopotele pădurilor sună,
Clopotul serii
Fâlfâie, sună, răsună.

Poate-am sorbit din vinul iubirii,
Poate dragostei i-am gustat mătrăguna.
Galbenă, se furişează-ntre noi,
Ca o vulpe de aur, luna.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristele acorduri de vioară
Cântă peste fumul care-apune
Slavă cerului că pentru-ntâia oară
Eşti, cu iubitul, singură în lume.

catren de Anna Ahmatova din Într-o seară (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununia vine după dragoste la fel cum fumul se înalţă după flacără.

citat din Chamfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceapa, fumul, actorii şi dragostea, toţi patru îţi provoacă lacrimi.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost cârmaciul

Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!

Mai privesc, uimit, în depărtare
Şi parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranţa de-a învinge marea.

Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aş zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.

Golită inima-mi aleargă fără ştire
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unu

Frumuseţii îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.

O flacără ţi-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
şi fumul arată că eşti bun-
în suflet se coace-o pâine.

Eşti astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!

Mai crud e cuvântul decât cuţitul
ce-ţi sfârtecă iubirea cu infinitul!

poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, pasiune, ambiţie, avariţie – vise! Vise inutile şi rele, şi din care nici unul nu este mai bun sau mai rău, pentru că întotdeauna nu este altceva decât un mentor sub nume diferite, şi moartea nu este decât fumul întunecat în care i se va stinge flacăra.

George Gordon în Rătăcirile lui Childe Harold (1818)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate

Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs şi-mi suflau în faţă fumul otrăvii, ca tutunul,
Dar eu le ştiam pe toate, câte ai –
O, erau orbi, prea orbi să vadă – nu-i insult,
Că păcatele tale m-au făcut să te iubesc mai mult.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văpăi

Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
minţindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini şi umbre,
'nălţîndu-mă ca fumul.

Nebănuite aripi,
din ochi şi coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
şi-n slove'ţi încropesc
răvăşitoare-arome'n,
veşmintele obstinării.

Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea confidentului

Ea gâfâia.

Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aş putea să te urmez!

Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufişurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Şi cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuaţi din lume.

Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuţe mâini.
Noroc.

Prin devotata şoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Şi drept se ridică.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un stih străin

Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simţea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuieşte sângele.
Iubire cu nesfârşit ritm, invincibilă
ca muzica şi eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut şi, de murim,
nici noi nu mai ştim că ea moare şi nici lumea
nu mai ştie. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
şi aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Şi mi se arată în faţă iar şi iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroşiţi
de sarea talazurilor
şi de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
şi câinele îmbătrânit de aşteptare în faţa porţii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşi nebuni cântă dragostea, libertatea şi răzvrătirea. Adică viaţa. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită şi umblă-n ele sănii alungite de crivăţ, duhul legendelor şi al gerului care încleştează Bucureştii la margini de Orient şi lângă inima binecuvântată a tinereţii şi a femeilor.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o cicoare

Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.

Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.

Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.

poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciţi în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânşii numai limba şi dorul tău... moşia e cel mai dintâi şi cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simţirea ei se naşte odată cu noi şi e nemărginită şi vecinică, ca şi Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit şi am fost iubiţi.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vesteşte zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la păşune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălţându-se în aer... barza de pe streaşină, ce caută duios pe câmpie... şi aerul, care nicăierea nu este mai dulce!...

citat celebru din Alecu Russo (1850)
Adăugat de Daniela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciob de iubire

treci pe lângă mine,
şi abia mă cunoşti,
iubito. şi nici par
fumul nu ţi-l mai simt,
de iasomie.
eşti un vis, aproape,
pe care cu greu mi-l amintesc.
un ciob de iubire
şi o linie curbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgică

Ţigări de lux fumam odată
Când ne-ntâlneam pe ulicioară...
Iubirea noastră de-altă dată
S-a dus ca fumul de ţigară!

epigramă de Ion Romanescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc femeia

Nu sunt zei, nici îngeri nu-s
Să-i iubeşti cu-adevărat,
Eu iubesc de când mă ştiu
Femeia fără bărbat.

Şi ea-i, Doamne, nevoită
De-a avea cer şi speranţă
Şi un dram de fericire
În tot ce-i frumos în viaţă.

Mai iubesc femeia care
Ştie să se dăruiască,
Cu zâmbetul ei de muză
Poezia să-mi pornească.

Îmi iubesc şi jumătatea
Ce mi-a dăruit copii,
Ştie cu tact să mă ierte
Că n-am gândurile pustii,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râuri de iubire

(cu dragoste pentru Edith)

iubirea luminează ca stelele în noapte
ajută visele să îşi găsească drumul
pure sentimente ce se transformă-n fapte
disipă tristeţea cum risipeşte fumul.

ştiu că inima este palatul iubirii
preface şi suspinele în diademe
ticăie ca ceasu-n fiorii mulţumirii
în vremea insomniei condeiază poeme.

iubirea-i panaceul acestui univers
vindecă durerea, înverzeşte pustiuri
crează fantezii cu timpul divers
printre mari zăpezi alunecă pe schiuri.

iubirea e miracolul aşezat în vers
curge pretutindeni, râuri, râuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!