Citate despre Soare și flori, pagina 18
O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?
Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?
Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?
Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zăpezile care curg, în mugurii care râd în floare, în primăvara copilă răsfățată ce râde în soare descoperim esența feminității.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedescifratul limbaj
Nu mă cunoști doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puțin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simți,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ți-o citește, și minți
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat și se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînțelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă ipostază
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu știu ce generatoare de lumină
Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creație divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În fața originalului care ești tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseții de acu.
Visați voi stele, flori, natură, soare
Aruncați-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniștit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuși, căci totu-i poezie.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostit de primăvară
O primăvară de copilă
Mă privea cu foc și dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărțișor.
Un fir roș și-o viță albă
Mă-nvață să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.
Fața ei catifelată -
Pomii îmbrăcați cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,
Ochii ei curați și galeși
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăși
Bolta cerului senin.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boare atlantică
Cu repezi copite de-argint
în zori măgărușii bat străzile.
Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint.
Pe chei se trezesc sibilinele
glasuri. Lumina așteaptă prilejul
să-nece biserici, corăbii, colinele.
Din portul cu zvon de maree
pescarii sosesc cu povara pe creștet.
În coșuri: țestoase, țipari, curcubee.
Boarea atlantică pipăie morile,
veacul de mijloc, laptele mării,
părul femeilor, scrumul și florile.
În dimineața de roz mărgărint
o inimă, singură și de la sine,
purcede solară grin anotimp.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al tuturor...
El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare.
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii -
Și-i totuși el, atât de neștirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihnește, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românie, țara mea
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îți este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogățiile, neamul si gândul.
Munți cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, prețios,
Doar comori, cu sfânt folos.
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îți este inima!
Cu români frumoși în ea,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre întuneric și lumină
Când moare noaptea în zori,
din întuneric naște lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare și lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare micuță la mânăstirea Taer
Pe șes, aproape de pământ, am văzut o floare micuță.
Corola se înălța sfioasă din iarba, atingând razele soarelui de primăvară,
iar lujerul auriu, sprijinit de frunze, sclipea în aerul însorit.
Se înclina supusă în vânt ca un pelegrin căzut în binecuvântare.
Are un vis necunoscut nouă, ascuns sub ierbile înalte,
și, când bate vântul, micuța floare privește-n sinele ei cel mai adânc.
Pășind pe lângă ea, m-am simțit deodată calm.
Boabe de rouă îmi umezeau hainele, golul și singurătatea.
Departe,-n zăpadă, un credincios răsucea roata rugăciunilor, apoi s-a aplecat
în reverență mai jos decât floarea, ca iarba sălbatică de pe platou.
În mânăstirea de culoarea cinabrului, florile sunt cea mai înduioșătoare priveliște;
nu există nici un pasaj în sutra mai viu decât dependența mutuală a două inimi.
poezie de Hu Yonggang, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul nopții
Azi strâng la piept durerile din creier
Și-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.
Demențe picuraten mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima și-a pus cercei de lună...
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.
Și urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Și mă împart între iubiri și vini.
poezie de Natalia Popusoi (25 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul
lumina? Știu: îl luminează iadul
cu flăcările lui!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de copil
Se minuna că soarele răsare
Și că dispare iar la asfințit,
Că luna ba e mică, ba e mare,
Că stelele lucesc necontenit.
Se minuna că marea se frământă
Și că la țărm talazurile mor,
Că pescărușii-n ceruri se avântă,
Că norul e un veșnic călător.
Se minuna că floarea înflorește
Și că albina soarbe-al ei nectar,
Că omul râde, cântă și iubește,
Că Universul nu are hotar.
Viața-i părea frumoasă și ușoară,
Simțea în nări parfumul ei subtil,
Se minuna de tot ce-l înconjoară,
C-avea în piept un suflet de copil.
poezie de Octavian Cocoș (15 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căutați iubirea prea departe...
Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger știa să o asculte.
Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei
În strigătul de frate și grija de bunic,
În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic.
În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Și este-acolo, sus, și-n zori când ele pier.
Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi,
Împovărați de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei, ce-mi pasă ce cred alții? Mă simt tânără! Secretul? Iubesc... de la prima oră până la ultima! Viața, florile, soarele, copiii etc.
aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
E vară
E vară și pacea revine
Din flori albe sau din eter
Cu dor de speranțe divine
Din izvoare sau din cer
Acum vise fluide se coc
La soare prinse-n ocoluri
Pe ritm de hârjoană sau joc
Vuiesc reveriile-n stoluri
Și doruri multiple cu jind
Dau rotocoale-n spirale
În iureș la joacă se prind
În hore pe șest ideale
Dorințe în forme zglobii
Nutresc inedite sentințe
La mame la tați sau copii
În freamăt cu iz de credințe
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte violetă
Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire și descopăr și în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.
Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă știi, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Și-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ți vin în vis, cochetă, tiptil, tandru și discret.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și flori, adresa este: