Citate despre Soare și flori, pagina 19
E o zi minunată
Azi e o zi minunată
pentru tine frate drag.
Te căsătorești cu o frumoasă fată
Care îți va trece al vieții tale prag.
S-o iubești ca pe o soră,
S-o prețuiești ca pe o mamă,
S-o admir ca pe o regină.
Căci pentru tine ea mult înseamnă.
Azi e o zi plină de soare
Și ești înconjurat de multe flori.
Să trăiești viața numai în sărbătoare
Și să fie plină de culori.
Azi e nunta ta frate,
Visul tău sa împlinit.
Îți doresc multă, multă sănătate
Și în viață un drum fericit.
poezie de Vladimir Potlog (30 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofilire
Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.
Mă uit la ea, și îi zâmbesc,
și-i spun că nu îmi pasă,
că, și-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.
E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânța-i este renviere
într-un boboc curat.
Răsare fraged, înflorește,
e-al fluturilor rai
și-o altă toamnă-l ofilește...
A fost copil, în mai...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tandrețe
Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roua
E adunare
La clasa mare,
Culg o floare
Mai cu vigoare.
Bătută de vânt,
Văzută de soare,
Ce știe s-adune
Roua sub bolta frunții.
Visul, speranța,
Îi sunt părinții,
Floarea se înclină surâzătoare
Ca unei raze blânde de soare.
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străfulgerare
Îmi legănam așteptarea la sân
într-un cuib stingher
troienit de flori de ger.
O străfulgerare m-a trezit din torpoare.
O străfulgerare de gând,
o străfulgerare de vis,
o străfulgerare de dor,
nu știu exact ce era.
Știu doar că
alergai prin troiene cu un șoim pe umăr.
"Adăpostește-mă în noaptea ta cu stele!"
strigai,
și strigătul tău
a dezghețat
lichenii sidefii de lumină
încremeniți de la începutul Creației
pe partea nevăzută a Lunii.
"Deschide-mi o fereastră
spre lumea ta de liniște ascunsă!"
mi-ai zis.
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albaspina
Creștea un stuf de albaspină
Ce înflorea voios la soare,
Umbrind o cruce în ruină
Pe valea Grecii răpitoare!
În drum, trăsura ni s-oprise,
Ș-apropiindu-ne de cruce,
Din florile ce-mbobocise
Și ce aveau să se usuce,
Rupsei o ramură-nflorită,
Și cugetai, că drept în groapă,
Speranța de om nedespărțită
Cu omu-odată nu se-ngroapă,
Că de-nsoțește albaspină
Pe om, și-n moarte cu constanță,
Emblema ei de farmec plină
Nu strigă celor vii: "Speranță?"...
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Poezii (1882)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță de toamnă
De-aș fi-n a tinereții floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aș avea în taină-a-ți spune
Ca să devii tu gânditoare.
De-aș fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în față viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aș deștepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.
(...)
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile cerului
Florile cerului
Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.
Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului înghețat de tainele existenței.
Cerul și-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.
Tăcerea adie printre copacii brodați
de sălbatice dorințe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc oamenii, dar nu mă agăț numai de asta; iubesc și pietrele, și florile, și cerul albastru, și soarele. Și nu mă sfiesc să arăt asta.
citat din Anca Parghel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii
De nu poți să fii un cer
Fii un fulg, dar fii cuminte.
De nu poți fi un mister
Fii ce-ai fost mai înainte.
De nu poți sa fii un an
Fii o zi, o zi de vrajă.
De nu poți să fii un lan
Fii un bob, dar plin sub coajă.
De nu poți să fii un lac
Fii un strop, dar plin de soare.
De nu ești flori de liliac
Iarbă fii, dar fii în floare.
Fii ce ești, fii om sub soare,
Ce-ai fost binecuvântat,
Căci luând altă cărare
Ai în spate un păcat!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noul poem
peste bărăgan
viitorul e o primăvară
continuă
unde
sămânța își pulsează
ritmic destinul spre soare,
iar copiii se nasc cu sensul
în ochi.
o sărbătoare onestă-i
libetatea născută din lut
cu flori, grâu și eroi.
peste bărăgan
vine omul nou
ca o ploaie
smulgând dim țărână
noul poem
românesc.
poezie de Marin Ifrim din Foaia literară (1980)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți îmbrăcate în mătase albă
Nopți îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-așează liniștit
Mi-e gândul somnambul și obosit
De nopțile ce s-au țesut în salbă.
Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri și cu noaptea albă.
Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?
Aștept doar în durere sau suspin,
Speranța zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă și-al meu chin.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginație de Florii
aștept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireșe cercei la ureche
să umblu desculță prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.
luna florilor dorită de îndrăgostiți
invadată de fluturi din candori răsăriți
cu parcuri pline de frumoși visători
cu râuri de speranțe printre trecători.
iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă și dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.
castanii înfloriți să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjmașul [L'ennemi]
Tinerețea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi și tunete-apoi au lovit împreună
Și-au pierit din grădină și fructe și flori.
A ideilor toamnă am atins de îndată,
Și cu sapa și grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.
Oare florile noi și pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?
Dar, vai! Timpul viața încet o răpește
Vrăjmașul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-și sporește!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
La zidirea soarelui, se știe,
Cerul a muncit o veșnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară
Cu străvechea și frumoasa țară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bob de rouă
"Întreaga noapte, un bob de rouă
A oglindit într-însul cerul."
Flamarion
Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A răsărit și-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu și-al nebuloaselor neant.
Spre zori, s-a șters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,
Și roșul cerului și-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântătoare dimineață cu care roua-mparfumată
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.
O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,
A fost imens ca și un suflet, senin și trecător în care
Vizibil numai sie însuși e Universu-ntreg gândit.
Și astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viață,
Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceață,
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia Primăverii
Peste dealuri și câmpii
Muguri, oameni și copii,
Haos de concerte vii,
Au ieșit din amorțeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.
Soarele cu gura largă
Râzând dantura și-arată
Și trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot și peste toate,
Numai bine să ne fie.
Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Și împrăștie parfumuri
Prin livezi, câmpii și drumuri,
Numai să le admirăm
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și flori, adresa este: