maturitate

Trist amor

Inchis prin odaite adanci si suferinde,
Imbratisam-spre ziua-pe cate-un pat ingust,
Femei adolescente dar mature la bust,
Privat de-ale iubirii repere si merinde.

Statea un aer jilav, si rar, si fara gust,
Tragand brumate pleoape de abur pe oglinde:
Si ceas de ceas, un cinic destin parea ca vinde
La un mezat de sila un inedit din Proust.

Intepeniti in cripta uratei necropole
-Un habitaclu umed cu doua seci busole-
N-aveam macar de paza, o spada intre noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poti trece.
...Si ne priveam cu ochii deschisi,rotunzi si goi,
Simtind cum ne-mpietreste, treptat, o ura rece.

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(seducţie)

se duc
mirările copilăriei
se duc idealurile adolescenţei
se duc visele şi
împlinirile tinereţii
se duc anii de glorie ai
maturităţii
certitudinile senectuţii se duc
timpurile şi anotimpurile se
duc -

din toate numai cenuşa
cuvintelor
cuvintele... cuvintele... seduc

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coridor somptuos de lumină, cu zeci de uşi ciudate. Fiecare uşă cu-o vârstă, fiecare uşă cu o altă faţă, din ce în ce mai matură. Uşi mici, fragile, urmate de altele mai mari, din ce în ce mai mari, până când devin uşi din lemn ars, uscat, mâncat de vreme, care atârnă periculos de balamale.

Francesca Buta (12 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii ce-au trecut

Anii ce au fost nu vor mai fi,
Vremuri duse în trecut regret,
Am îmbătrânit cu mulţi copii,
Viaţa m-a făcut mai înţelept.

Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc,
Părinţi ce m-au născut îmbătrânesc,
Copii din mici în mari maturi devin,
Ca sticle de must uitate-n beci se fac în vin.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleganţa este privilegiul vârstei. Între copilărie, tinereţe, maturitate şi bătrâneţe nu există o anumită zi de naştere care să o facă pe o femeie să se simtă că ar trece de la una la alta. Ea îşi păstrează în general tinereţea în măsura în care îşi păstrează aceleaşi interese precum cei tineri.

Kathleen Tessaro în Eleganţa (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O aristocraţie cu organizaţie prodigioasă, ca cea veneţiană, ca să se menţină, ca să se asigure împotriva valurilor ameninţătoare ale voinţei populare, are nevoie de stăvilarul tainic al unei dictaturi perpetue, care, în forme mai blânde sau mai aspre, ar trebui mereu întărită. Căci unde sunt elementele din care s-ar putea alcătui o adevărată republică şi instituţii libere? Aveţi o clasă stăpânitoare şi una stăpânită, sute de suverani şi mii de oameni din popor. Unde sunt cetăţenii, fără de care esenţa unui stat liber este o absurditate? Nobilii voştri au avut grijă ca omul mărunt să nu fie niciodată matur pentru simţul cetăţenesc, pentru sentimentul răspunderii, pentru adevărate jertfe conştiente, pentru scopuri înalte.

Paul Heyse în Andrea Delfin (1862)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E sezonul de încrucişare a rimelor
prin împerechere.
E vremea pentru noi poeme.

Femelele-Metafore
saltă să-şi depună icrele
pe foi de carte,
ca nişte frunze aplecate.

Ajunse la maturitate,
sensurile
vor concreşte,
subântelesurile
vor creşte,

alunecoase,
ca solzii

pe cuvinte-peşte.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entuziasmul literei tipărite în tinereţe, urmat de temperarea avalanşei de cuvinte la maturitate, pentru ca finalmente să se constate că s-a instalat Criza (la Capăt de drum, fără să fi cunoscut Consacrarea sau să fi creat Capodopera). Soarta îi culege numele, plictisită la ETC (Entuziasm, Temperare, Criză).

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu văl

toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii

esenţele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi

în cadenţa ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca nişte acoperişuri
trecătoare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carcalete

Duminica e o femeie
Ca berea blondă şi-aromată,
Din apă, malţ şi din hamei e;
Gutuie pasteurizată.

Duminica e un bărbat,
Deprinde la maturitate,
Într-un butoi neadăpat,
Nuanţe brune sau roşcate.

Duminica mai stau puţin
Plecat pe nicăieri de-acasă,
Beau doar o bere şi-apoi vin
La tine, blonda mea, la masă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrocopilărie

Izvor de inocenţă perenă
cu gust de cireşe amare
– direct din pom, nespălate –
ale cărui unde cristaline
clipocesc interactiv
dincolo de geamandura maturităţii.
Vârstă de aur
însufleţind o bătrâneţe de argint
într-un colţ de inimă
care ne ţine departe de stele
cât vremurile mai sunt în stare
să joace şotron.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau şi le judec de nebun,
Să înţeleg cine-i de vină...

Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păşi vreodată,
Sunt trist că nu te-am înţeles,
Poate voi şti cu altă fată.

Vei fi mereu o amintire,
Şi sunt dator să-ţi mulţumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.

A fost real sau ireal,
Eu am simţit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii soţi Cruplud fuseseră bogaţi, snobi şi grosolani, iar fiul lor, Tom, ajuns la maturitate, fusese şi mai şi. Toţi sătenii erau curioşi să afle identitatea ucigaşului familiei Cruplud, fiindcă era cât se poate de clar că trei oameni aparent sănătoşi nu puteau să moară din cauze naturale, toţi trei în aceeaşi noapte.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copil are ambiţii măreţe. Pe măsură ce creşte, el este însă bombardat cu sugestii negative – nu poţi face asta, nu poţi face aia, ai grijă, caută siguranţă şi aşa mai departe. An după an, el experimentează realităţile vieţii, iar ambiţia sa piere. Figurativ, fiecare copil moare deja la vârsta la care atinge maturitatea.

citat din Shall Sinha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idi.. te, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete.

citat din Diana Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matur

Ce inseamn-a fi matur
A fi bland sau a fi dur
A fi iertator din fire
Cand e vorba de iubire?

Nu ma prea pricep aici
Poate vrei sa imi explici
Faptul ca-n iubire-s dur
Ma declara imatur?

A ierta e omeneste
Pentru cel care greseste
Insa pentru cel ce iarta
In spinare inc-o piatra.

Nu m-astept sa intelegi
Ca in viata sunt si legi
Ce ne-nvart destinele
Si ne-arata binele.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ok, Big Ivan, de data asta comentariul a fost mai constructiv. Câteva precizări însă tot am să fac, şi anume: [...] | Citeşte tot comentariul

Iubirea – Puterea dragostei –

Aur e, simţământul iubriI
Ni-i strălucirea care o ştiU
Când inima în pulsul ei matuR
A dat însufleţire împliniriI
Parcurgi un sfert de veac de iubirE

Am darul tău purtat în gânD
Ne dete cel de sus iubireA
Daru-i rar, purtat cu haR
Răsplata credinţei a iubiriI
E pentru mine crez şi împlinirE
Am sufletul plin de iubire.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Şi mereu voi rămâne aşa,
Dar totuşi nu v-am crezut...
În stare de aşa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar şi copiii oameni sunt
Chiar dacă nu aţi crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aş face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuşi... cred în sine
Că, nu sunt respectată.

Laşcu Luminiţa (10 septembrie 2022)
Adăugat de Laşcu Luminiţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititul este cel mai greu dintre studiile şi exerciţiile inteligenţei, cu toate că, şi tocmai pentru că este studiul şi exerciţiul cel dintâi; este greu şi trudnic chiar pentru minţile copiilor care abia se deschid şi se lasă plăsmuite ca ceara în mâinile celor ce-i formează; iar acestora, copiilor, se tinde să li se dea învăţătura, nu ştim dacă cu folos, nu atât prin predare, ci prin joacă, aproape ca o distracţie plăcută; voi însă, cititul l-aţi cucerit cu sudoarea frunţii voastre mature. Da, fruntea voastră, obişnuită cu căldura fierbinte a soarelui şi cu vremuirea iernii, s-a brăzdat de-o nobilă sudoare sub povara frământării noi a ştiinţei ce trudnic se zămisleşte în creier; iar mâna înăsprită şi bătătorită de sfintele unelte ale muncii a tremurat de-o nobilă emoţie, urmărind în cartea de citire biruinţele şi cuceririle pe care ochiul şi mintea continuau a le dobândi, însuşindu-şi cuvinte şi idei noi.

citat clasic din Giosue Carducci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!