maturitate şi moarte

Când vine bătrâneţea, se trece şi se stinge floarea vârstei, iar tinereţea se isprăveşte odată cu floarea vârstei omului matur, copilăria cu tinereţea, iar pruncia moare întru copilărie, iar ziua de ieri în cea de azi, iar astăzi va muri în ziua de mâine; nimic nu rămâne, nici nu e mereu acelaşi.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ca o masă la restaurant: copilăria din partea casei, maturitatea - felul de bază, bătrâneţea - desertul, moartea - nota de plată.

citat din Horaţiu Mălăele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristica definitorie a omului imatur e că vrea să moară în mod nobil pentru o cauză, în timp ce caracteristica definitorie a omului matur e că vrea să trăiască umil pentru una.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristica omului necopt e că vrea să moară eroic pentru o cauză, în timp ce caracteristica omului matur e dorinţa de a trăi modest în slujba ei.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoşti un om imatur fiindcă vrea să moară nobil pentru o cauză, în timp ce omul matur vrea să trăiască umil pentru una.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost prea copil în copilărie, prea tânăr în tinereţe şi mult prea matur acum, când înţeleg foarte clar că nu voi muri bătrân.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specific pentru omul imatur este că el vrea să moară nobil pentru o cauză, în timp ce omul matur vrea să trăiască umil pentru una.

citat din Wilhelm Stekel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

De poţi trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Şi mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Şi se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moştenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinţi şi fii,
Cu toţii odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Eşti prin absenţă din cei vii,
În nevăzut făr-a se şti,
Măcar arhivă, experiment,
Câştig deja,
Nepieritor; că nu mai piere

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul poate fi vigoarea tinereţii ce-n zare cată şi stă să zboare. El poate fi maturitatea chibzuită şi-mplinită. Apoi..., el mai poate fi bătrâneţea şi viaţa obosită, care aşteaptă moartea liniştită.

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproşurile perpetue ale condiţiei umane: dacă eşi tânăr, "vezi c-ai sărit calul"; matur fiind, "se poate, te văd om în toată firea"; la bătrâneţe, "ce cauţi pe aici, când moartea te caută pe-acasă?"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstele şi principalele evenimente din viaţa vinului nobil. Ca şi omul, vinul se naşte, trăieşte ‒ trecând prin mai multe vârste, şi moare. Vârstele şi principalele evenimente din viaţa vinului sunt: struguri: perioada prenatală; stoarcerea strugurilor: naşterea mustului; must, vin în faşă: nou născut, bebeluş; tulburel: copilărie; vin nou, de 1 an: trecere de la copilărie la adolescenţă; vin tânăr de 2-5 ani: adolescenţă, sau prima tinereţe; vin tânăr de 6-10 ani: a doua tinereţe; vin vechi de 11-25 ani: maturitate; vin vechi de 26-50 de ani: maturitate deplină; vin vechi de 50-100 de ani: bătrâneţe; vin vechi de peste 100 de ani: patriarh; oţetire: moartea vinului; oţet: vin mort.

George Budoi în Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Copilăria în paşi de joacă a trecut
În tinereţe multe m-au durut,
Maturitatea, oh, ţie mă rog
De bătrâneţe scapă-mă căci nu vreau să mor.

Ce scop umil şi jalnic are omul
De a rămas în viaţă pe pământ
, Aşteptând apoi moartea ca somnul
Săpându-şi groapa de mormânt.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii soţi Cruplud fuseseră bogaţi, snobi şi grosolani, iar fiul lor, Tom, ajuns la maturitate, fusese şi mai şi. Toţi sătenii erau curioşi să afle identitatea ucigaşului familiei Cruplud, fiindcă era cât se poate de clar că trei oameni aparent sănătoşi nu puteau să moară din cauze naturale, toţi trei în aceeaşi noapte.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copil are ambiţii măreţe. Pe măsură ce creşte, el este însă bombardat cu sugestii negative – nu poţi face asta, nu poţi face aia, ai grijă, caută siguranţă şi aşa mai departe. An după an, el experimentează realităţile vieţii, iar ambiţia sa piere. Figurativ, fiecare copil moare deja la vârsta la care atinge maturitatea.

citat din Shall Sinha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un minister

văd că murim iar sportul acesta
se plimbă ca limba matură pe coapse
dacă rămâne o naştere
în urma nebuniilor noastre de ado
lescenţi
atunci, da, voi şti că iubesc fără margini (?!)
o femeie o
arecum limitată la ministerul de groază pe care
nu-l mai conduce -
misterul
nu se va rezolva prea curând:
văd că murim fără terenuri de te
nis. nu, sigur murim cu un gând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul orbului de la naştere

Sub ochii aceştia sunt alţi ochi:
ochii orbului de la naştere,
fetuşi maturi
ce se rănesc cu lumina altei lumi,
ce lovesc în zbuciumul lor
placentele fără utere,
ce ne arată
drumul care ne continuă
la întretăieri,
unde sângele
se împreunează cu moartea,
unde paradigma e un licăr într-un ocean de mâl,
unde întâlnirea cu sine e o respingere,
e o fugă spre înţelepţii monahi.

Sub ochii aceştia
ochii orbului de la naştere
nu cunosc somnul şi nici visul,
şi nici unul pe celălalt nu se văd.
În ei sălăşluieşte numai

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi fac temele

Cu piciorul sfărmat
si fruntea lovită de asfalt
de corupţia-n care
ne-am scufundat
copilul m-a întrebat
nepăsându-i de o durere
care ar fi făcut orice
matur să zbiere
de moartea să se
cutremure!
"Când îmi fac temele"....
Zărind în ochii
părintelui
de munca
câmpului
bătătoriţi
resemnarea
unui lanţ ruginit
ce tânguia
în ploii de acid

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop

În fiecare toamnă
se pierd în cascada întunericului
frunzele copacilor.
Luminate de lună,
legănate întru adormire
pe braţe invizibile,
plutesc spre pâmânt
în atingeri mistice...
nestematele ramului.
În zodia scorpionului,
Natura, ajunsă la maturitate
şi împietrită de răceala nopţilor
îşi sparge sub privirea stelelor
amfora cu aramă.
Forţele supreme,
în templul lor divin,
urmând ritualul naşterii
şi al morţii,
eliberează spre regenerare,
materia universului,

[...] Citeşte tot

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!