Adriana Cristea despre religie

O lacrimă

Mă scol dimineaţa şi strig
Şi plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Şi lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Şi plâng până nu ştiu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ţi-ascult
Cuvântul şi plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Şi inima asta cuminte.

Şi plâng când mă culc şi mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuţe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Şi cu blândeţe m-ai atins pe umăr
Şi mi-ai şoptit: întinde-te în pat.

Rămâi în ascultare şi tăcere,
Nu te mişca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu să-ţi dăruiesc putere...
Şi n-am ştiut de-s trează sau e vis.

Din mâna Ta în liniştea deplină
În timp ce Te simţeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam că Tu eşti Dumnezeu...

Nu-nţelegeam, nu pricepeam nimica,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu şi Te laud

Ştiu şi Te laud, tremură vântul
Ştiu şi Te caut, străbat pământul
Ştiu că Tu, Doamne, eşti lângă mine
Ştiu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ţii aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, eşti lângă mine,
Ştiu doar atât: că mi-e bine.

Ştiu şi Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să ştii că mi-e bine.

La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Şi veacuri de-acuma mereu
Ţi-oi spune ce mult Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălţime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoţesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting şi pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Şi mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar şi ele-s, Doamne, tot din lume
Şi-s şi ele, Doamne, din pământ.

Pot să moară orişicând şi ele

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino - ai spus, nu-ţi pară rău -
Nu ştiam cine mă cheamă
Parcă-aveam şi n-aveam teamă
Şi-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ţi-am iubit puterea blândă
Şi făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoşă şi scut.

Te urmez şi mă supun
N-a mai fost şi n-o să fie
Niciodată-n veşnicie
O iubire-atât de vie
Şi un Tată-atât de bun.

Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit şi-ai plâns cu mine

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.

Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...

poezie de Adriana Cristea (23 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă ştie

Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munţii-alături la picioare
Şi trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.

Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic şi las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniştea ce mi-a rămas.

Un val se-nalţă peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit şi nu mă ştie
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...

Mă uiţi, Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.

Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să-Ţi mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate-atunci...

Să rup din toate stelele îmi vine
Şi să le pun apoi în trupul meu
Că poate-aşa voi străluci mai bine
Şi mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Şi-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Şi trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.

Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Şi de voi plânge, lacrimile mele
Ţi-or străluci pe faţă, Dumnezeu...

Şi de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi şi eu în ceruri cum e-o stea,
Vei şti că eu sunt cea care Te cheamă
Şi-o lacrimă am fost pe faţa Ta...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!

Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mor puţin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.

Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde eşti, Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu

Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.

Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.

Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?...

poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mări de adâncuri

Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-şi apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine şi eu
Aştept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă şi-mi cântă mereu
Şi nu mă mai lasă ascunsă în ele.

Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Şi ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.

Din mări de adâncuri Îţi strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea şi pune-i un nume,
În braţele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...

poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi dragostea

Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere ‘nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?

Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori

De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Doamne, eşti totul

Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.

Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.

Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rupt un zăgaz

S-a rupt un zagaz
În sufletul meu
Când Tu mi-ai ieşit înainte
Mi-ai dat un răgaz
Şi-apoi Dumnezeu
M-ai pus să-Ţi slujesc în cuvinte.
Credinţa mi-ai dat
Putere să-Ţi fiu
Copil răbdator şi cuminte
Din moarte salvat
Puternic şi viu
M-ai pus să-Ţi slujesc înainte.

Ardeau în ceruri sus
Atât de multe stele
Te căutam, Isus
Nu ajungeam la ele.

Mă luminau şi blând
Mă mângâiau pe frunte -

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (27 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăudaţi pe Domnul

Lăudaţi cu toţi pe Domnul, altul ca El nu-i
Şi în veşnicie ţine blânda-I îndurare
Lăudaţi pe Cel ce ţine-n stăpânirea Lui
Taina tainelor şi-n lume este Cel mai mare.
Lăudaţi pe Cel ce singur face mari minuni,
Dumnezeu a pus pământul până peste mare
Domnul domnilor El este pentru toţi cei buni
Şi în veşnicie ţine a Lui îndurare.

Cu pricepere şi cerul tot El l-a întins
Soarele să lumineze peste-ntreaga zare
Luna, stelele pe bolta tot El le-a aprins
Şi în veşnicie ţine marea-i îndurare.

Lăudaţi cu toţi pe Domnul, bunătatea Lui
Lăudaţi-L şi-I aduceţi slava şi-nchinare
Cum e Dumnezeul nostru nimeni altul nu-i
Şi în veşnicie ţine marea-i 1ndurare...

poezie de Adriana Cristea (3 martie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu putere şi dreptate Psalm 93

Cu putere şi dreptate Domnu-mpărăţeşte
Şi ne-mbracă-n lumină să-I slujim ca fii
Nu se clatină pământul dacă El păzeşte
Domnul nostru-i Dumnezeul, Tatăl celor vii.
Timpurile nu pot spune câte sunt de toate
De când scaun de domnie Tu Ţi-ai aşezat
Anii să-i înşir la număr, Doamne, nu se poate,
Dumnezeul nostru marte, sfânt şi-adevărat.

Râurile, atâtea râuri s-au pornit deodată
Să vuiască şi să crească parc-ar încerca
Să ne mistuie în apă cum a fost odată,
Însă Dumnezeul nostru nu ne va lasă.

În adâncurile marii nu vom sta de pradă,
Dumnezeul nostru-n ceruri Tu împărăţeşti
Mărturiile-Ţi şi astăzi stau ca şi dovadă,
Pentru veşnicie, Doamne, Dumnezeu ne eşti...

poezie de Adriana Cristea (3 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau

Când stai aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.

Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai chemat

M-ai chemat în taină, Doamne, m-ai suit la Tine
Singură treceam prin cerul care Te-ascundea,
Tremuram de suferinţa celor morţi în mine,
Tremuram de deznădejdea că mă poţi vedea.
Doamne, câtă înserare se zbătea în pleoape,
Câte rugăciuni pripite, vorbe fără rost,
M-ai chemat să vin în ceruri lângă mine-aproape
Tremurând de suferinţa celei care-am fost.

M-au purtat pe braţe, Doamne, jertfă legănată,
Stelele şi heruvimii înaintea Ta,
Te priveam cu plâns de fluturi când am fost chemată
Tremurând de suferinţa că mă vei uita.

Jertfă ridicată, Doamne, m-ai cuprins plăpândă
Înălţându-mă în slava tainelor cereşti
Ţi-am simţit întâi tăcerea, mângâierea blândă
Şi-am ştiut atuncea, Doamne, că Tu mă iubeşti...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!