Alex Dospian despre sfârşit

Din cartierul de vest

Născut din dragostea a doi netoţi,
Ridică-te, luptă, răzbeşte de poţi,
Iar de nu, du-ţi povara cea grea,
Şi tot ce-i mai bun în inima ta.

În săracie.

Ş-atâtea destine frânte din faşă,
Pielea-i zbărlită pe sub camaşă,
Ambiţii, frustrări, iluzii deşarte,
Viitorul nesigur e pus deoparte.

În întuneric.

Abandonat de toţi, fară speranţă,
Însuşi Moş Crăciun e în vacanţă,
Lumea-i ascunsă, jaluzelele trase
Împletesc versul ca pe o mătase.

Singur în ploaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căpitanului Leclerc

Când soarta lovise cu forţa unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta acelaşi trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.

O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toţi,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viaţa la sorţi.

Dupa un timp, un glonţ îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranşee.

Anii au trecut uşor, nici n-a simţit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereţii val,
Paradoxal avu şi vreme de iubit,
Între-un război stupid şi crack-ul mondial.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!