Alex Dospian despre sfârşit

În sfârşit suntem liberi. Ne putem alege singuri stăpânii.

aforism de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cazino

La ruletă arunci pe masă
Cu calm, jeton după jeton,
Dealeru'-n final te lasă
Ca poliţistul: pieton.

epigramă de Alex Dospian (august 2019)
Adăugat de Alex.D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui împătimit al mâncării de tip "fast-food"

Parcă-i ţelul lui in viaţă,
Hămesit şi dând din coate,
În sfârşit, ajunse-n faţă:
- Trei shaorma "cu de toate"!

epigramă de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorului Oprescu (început în ianuarie 2011, pasajul Mihai Bravu / Cheiul Dâmboviţei prinde contur. Nici 10% nu este finalizat.)

Domnule primar, de când apari pe sticlă,
Eşti mai carismatic decât Ştefan Bănică,
Sper să nu te superi, deşi îţi ştiu năravu':
Vei termina vreodată pasajul Mihai Bravu?

epigramă de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi satelitul

Când treceam cu nepăsare
Peste toate ca un Zeu,
Tu spuneai cu-ncrâncenare:
- Doar tu eşti Soarele meu.

Dup-o clipă de gândire
(Oi fi fost cu capu-n nori),
Am ştiut că lumea are,
Pentru tine, mii de sori.

Şi în dulcea-mi inocenţă,
Ce părea făr' de sfârşit,
Mi-am dat seama, excelenţă,
Că sunt doar un... Satelit.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europarlamentară

Nu mai cred prostii, şotii, baliverne,
Totul e-o minciună, totul e pustiu,
Sictirit de presă, servicii şi guverne
Nu vreau să aud, nici că vreau să ştiu.

Şpăgi şi politruci, plus vreun comision,
Mereu în campanii, coala şi ştampila,
Iar într-un final, mai sare-un milion,
Şi-un teren viran pe care şade vila!

Mă doare la başcheţi, mă doare la Nike,
Să vă iau în freză, să vă dau dislike!

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori în sport, istoria are un rol hotărâtor. Dacă doua echipe au valori sensibil egale, gena poporului mai puternic, va aduce acel plus care în final îi va asigura victoria.

aforism de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piata Universitatii 23:59 (Si acum ca si atunci)

Nu mai vreau sa spun vreun banc idiot
Soptit, prin vreo scara obscura de bloc,
Nu mai vreau sa ma prinda 11 din noapte
Mergand pe strada c-o spaima de moarte.

Nu mai vreau sa-mi spui "ilegal",
Cand tu politic esti in stadiul final
Nu mai vreau sa ma culce jandarmii in strada,
Doar pentru ca libertatea mi-i draga.

Nu mai vreau sa te uiti inspre stele,
Sa umpli epoletii generalilor cu ele
Nu mai vreau sa calci juraminte,
Ci doar sa iti scoti din trup si din minte
Raul din tine,
S-atunci ne vom spune cuvinte.

poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara nu pot să tac

Vara deloc nu pot să tac,
Spun acum, deşi nu vreau,
Ce gen de femei îmi plac
Şi cât whisky pot să beau.

Nu prea cheltuiesc lovele,
Mai fumez din când în când
Başca trei-patru cafele,
Să rămân limpede-n gând.

Arareori, nu zi de zi,
Mă ia valu-n discoteci
Şi-o mai dau pe Ecstasy
Aşa este-n club, petreci.

Aseară-un tip "am dovedit",
Pe unul ce-l chema Marin,
Toţi spuneau cu glas şoptit:
- E spaima sticlelor de vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cartierul de vest

Născut din dragostea a doi netoţi,
Ridică-te, luptă, răzbeşte de poţi,
Iar de nu, du-ţi povara cea grea,
Şi tot ce-i mai bun în inima ta.

În săracie.

Ş-atâtea destine frânte din faşă,
Pielea-i zbărlită pe sub camaşă,
Ambiţii, frustrări, iluzii deşarte,
Viitorul nesigur e pus deoparte.

În întuneric.

Abandonat de toţi, fară speranţă,
Însuşi Moş Crăciun e în vacanţă,
Lumea-i ascunsă, jaluzelele trase
Împletesc versul ca pe o mătase.

Singur în ploaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căpitanului Leclerc

Când soarta lovise cu forţa unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta acelaşi trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.

O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toţi,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viaţa la sorţi.

Dupa un timp, un glonţ îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranşee.

Anii au trecut uşor, nici n-a simţit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereţii val,
Paradoxal avu şi vreme de iubit,
Între-un război stupid şi crack-ul mondial.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!