Apocalipsă şi iubire

26 martie, a 66-a primăvară

(lui Petru Ioan Gârda, de ziua sa)

Ce viscol, frate, ce ninsoare,
Covid, călăul prea temut?
Azi este zi de sărbătoare
Când Petru Gârda s-a născut!

Niciun taifun, nici pandemia
Sau vrun apocalips divin
Nu ne umbreşte bucuria
De-a declanşa potop... de vin!

În ţară toţi să chefuiască,
Mulţi ani lui Nelu să-i dorim,
Mult umoriştii să trăiască
Şi cei pe care îi iubim!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kenosis

nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viaţa

multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor

astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinţi
şi a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
muşcaţi-mă...

senzaţia de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomeraţia
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de şerpi galactic de impetuoşi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre oameni şi peşti

Straniu, năucitor, o arătare cu cap triunghiular
Şi cu o gură ciudată molfăind ciurucurile mării,
Înghiţind continuu apa plină de otrava mâlului şi-a sării,
Cu sânge, chiar dacă roşu, mai rece decât e un gheţar –

Şi mut, deşi-şi duce viaţa sub a valurilor gălăgioasă oaste;
La fel sunt şi-alte forme acvatice ca el, tot un soi de peşti –
Unele sferice, altele turtite sau lungi, dar toate diavoleşti,
Fără picioare, insenzitive şi, trebuie s-o spun, cumplit de caste.

Alunecoase, pline de oase, umede, holbate panarame,
Ce faceţi? Ce fel de viaţă duceţi în apă, ochi sticloşi?
Cum vă-nveseliţi acolo zilele şi nopţile infame?
Cum vă petreceţi duminicile? Nu v-aţi plictisit, solzoşi

Jongleori, să faceţi veşnic baie? Mereu presaţi de foame,
Pândind, ciupind, leorbăind, aventurându-vă sau codindu-vă fricoşi!?

[...] Citeşte tot

poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei

pieptănai dimineaţa curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,

cântai sfâşietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
şi cuvintele otrăvite ale oamenilor

iar muritorii ascultau înmărmuriţi
cântecul sublim al sfârşitului,
cântecul enigmatic şi sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Lumea e prinsa-n griji far' de temei
Asteroizi, vulcani ori vreun razboi,
Iubito-n anii astia grei
Va fi apocalipsa pentru noi.

Se traseaza harti, negocieri, capricii,
Portavioane-n golf si tancuri prin noroi,
Nu par cele mai bune auspicii,
Apocalipsa ramane totusi intre noi.

Trecut-au zorii, lumea-n asfintit,
Toti sustin aceeasi teorie...
Iti spun iubito franc si neclintit
Apocalipsa asta-i o prostie.

De-o fi 21, poate 22...
Terra va ramane-o feerie
Va fi apocalipsa insa pentru noi,
C-am o amanta la gogoserie.

poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţilor noştri – între esenţial şi etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucereşte cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieţii
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinţilor noştri care mor puţin câte puţin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburaţi în ei,
obsedaţi de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconştienţă dulce.
Au învăţat că dintr-o mare suferinţă se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viaţă,
deşi sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniştea metafizică
şi un timp se lasă dominaţi
de aceeaşi adâncire între esenţial şi etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Oprita din Cuvântul din lumina condeiului - WordPress.com (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandat pentru arest apocaliptic

Mandat pentru arest apocaliptic,
Când diavoli vin înfierbântaţi şi goi
În dansul lor, alene şi eliptic,
Să tulbure lumina dintre noi.

Simt că mă-ndragostesc (a câta oară?!)
De patima iubirii simt că dor!
Şi îngenunchi... şi-o dulce-nfiorare
Îmi face semn din ceruri să cobor.

Genunchi răniţi în drum spre mântuire,
Voinţa transcendent însângerată
Alunecă sub pleoapă... şi-n privire
Alţi îngeri de sărut mi se arată.

Şi tremură pe coapsele-mpietrite
Sărutul unui evadat uman...
Cum?! Plâng în noi aducerile-aminte?!
Tu ma iubeşti asemeni iar si iar?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă vei mai iubi

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
De la toamnă până la cealaltă toamnă,
Poate zilele nu se vor mai grăbi,
Spre-un sfârşit de an, ce mă condamnă.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până vin frunzele să mă colinde,
Poate nimeni nu va mai deosebi,
Două trupuri ce nu se pot desprinde.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până va fi coama munţilor ninsă,
Vino înainte să mă poată zdrobi,
Cavalerii albi din apocalipsă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spaţiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălţat şi mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârşit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi acelaşi strigăt
de neputinţă
aceeaşi inconsistenţă socială
azi va fi aceeaşi singurătate densă
pe care o poţi tăia cu cuţitul
aceeaşi falsă declaraţie de dragoste
aceeaşi tăcere îngrozitoare
care aproape că îţi vorbeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima secundă

Totul se grăbeşte.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agaţă în cui sub o haină tăcută
şi o rochie ce-şi stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele îşi dizolvă înţelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea

nu ne iubim nu ne aprindem
iarba din suflet
nu
vorba îndemnului: nu
fumaţi iarba – a
numite toxine vor face prăpăd (?!) –
ca
să vezi în căile nostre respiratorii
ca-ntr-o oglindă sfidată de a
ei
strălucire
ar
trebui
(cred cu toată plutirea în unul
şi acelaşi farsor...)
să
faci un împrumut de imagine, cam
ca
tot americanul de pe planetă – de
ce

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţa memoriei

un ţărm marin apocaliptic, iubite
brodat cu ceasuri parcă topite de soare
parcă răsfrânte peste miticul timp,
freamătă materia topită în cazane solare
curge în magma timpului revolut.
suspendată într-o stare de vis aievea
mă joc cu ideea de timp absolut
mi-ntorc toate ceasurile vieţii vândute
acestei mirifice patimi numită reverie
acestui vis tainic aureolat- numit poezie-
şi ele mi-arată ora memoriei absolute
doar ea este ora adevărată şi profetică, iubite
pe noi, un ocean de iluzii ne înghite.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere şi foc

E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot şi fervoare,
În raze multicolore se întrec!

Zgomot, ţipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc şi fum, lumină!

Amalgam, vise, ce se cerne,
Minţi încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Înteţindu-se de strigătul ce tună...

Ţâşnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgoleşti de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniştea serii mă vei adormi pe braţul pufos
Şi-mi vei zâmbi în fiecare dimineaţă.
Vei cunoaşte lumina
Şi poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi şi cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Şi vom alina sufletele singure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şcoala Domnului Isus

"Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul..."
(Apocalipsa 1:8)

Când am venit întâia dată
La şcoala asta minunată,
Câţiva "copii", mai mari ca mine,
M-au tras deoparte şi mi-au spus:
— De azi încolo, ţin'te bine,
Tu eşti şcolar al lui Isus!

Despovărat de greul vinii,
Am stat în băncile luminii
Şi-am învăţat din Sfânta Carte
Ce-nseamn-a păcii bucurie,
Ce-nseamnă viaţă fără moarte,
Ce-nseamnă Cer şi Veşnicie...

Şi-am scris pe-a inimii tăbliţă
Cu-a dragostei, de foc, peniţă,
Un Nume scump, un Nume viu,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cea mai norocoasă

Sunt cea mai norocoasă femeie!
Timpul si anotimpul, mereu ne-au testat
Cine a câştigat?... Neaşteptat, TU
Ai cedat... deşi mereu m-ai căutat.
.
Nimic, nicicând n-am aşteptat.... Aj fost
Iubire in iubire si gata.
Dacă -a existat, şi azi rezistă
Si -atinge infinitul, persistă...
.
Multumesc mereu Celui de Sus
Că mi-a trimis un "om" pe pământ
Si nu un hot sentimental, de vise,
Sau, pentru femei " apocalipsa"
.
Ori... ce e si mai rău, astazi pe lume,
Un terororist, de suflete bune.
Ce noroc e să ai noroc in lume!
Să ai ce ti-ai dorit, să- ţi fie bine!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă te iubesc, -Escu!

ştiu numai că te-am

confundat în mod constant
cu prinţul oferindu-mi cosmosul
per pedes apostolorum

că am închis ochii ca de gâză intrată
de fiecare dată când ceaţa primea somaţii
din dreptul femeii angoasate

am simulat paradisul
vecinătatea lui Dumnezeu
m-am arătat lumii chiar şi cu
Pasăre Măiastră

am tastat îmbrăcată frugal
aproape goală riscând oprobrii
privarea de demnitate
am ignorat viruşi potenţiale zăpezi...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid 19

(La sfârşit... de Martie )

Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAŞULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, laşule
Că mi-ai infectat aerosolii şi coala velină.

Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparţi multe iubite de iubiţi
Ştii că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogaţi, poeţi şi obidiţi.

Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roşie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...

Vor muri şi planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii şi asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin din lumea lui Marinetti

eu vin din lumea lui marinetti,
aruncând totul la pământ,
la dracu dragoste, iubire
şi toate câte-s în inimă,
această cârpă cu care
s-au şters toţi pe mâini,
acum dansăm printre
mese şi scaune ca saltimbancii,
ne dezbrăcăm hainele
şi ne scălămbăiem în oglingă
ca nişte maimuţe din junglele africane,
hai, veniţi, intraţi în joc,
doi paşi înainte
şi unul pe loc,
ce frumos ne stau la gât
lanţurile de aur
în acest azur lins pe ochi,
ţinem steaua lumii pe umărul drept
şi avem armuri de oţel pe piept.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi apa

Piatra şi-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele şi l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peştii zurlii se agaţă în undiţa fulgerului plutitor,
Munţii fumegă depărtări cu dinţii din albitele oase.

Dulce în zbor frumuseţea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleţi parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.

Piatra şi apa zidesc urme între spaţii din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăţi din piatră, în apă, de prefacere ţipă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!