Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
În formă simplă
În formă simplă, dragostea
Seamănă cu mișcarea browniană,
Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis?
Vermicular și spumegând
Se apropie gândul cel roș?
"La luna rossa, il vento, il tuo colore
Di donna del Nord, la distese di neve",
În piața San Marco am stat și am plâns,
m-am gândit la Ierusalim, la iasomia
din jurul morii lui Montefiore.
Contrapunct absurd de mânie,
Doamne, dă pace inimii mele
și tuturor celor cu inimă.
Balast, aruncați balastul,
Strigă Jules Verne, balonul
Se nalță în stratosferă și explodează.
Coboară lin, ca niște pene,
Poemele, rimele, lacrimi și stele.
Mă dor brațele de parcă
mi-aș purta propriul coșciug.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorabil
A spune ceva memorabil și nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai știe, la examene pici.
Supravegheați-ne, totul se fură,
De la lingouri și până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet și spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, ești cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aș îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Ești Sapho de care n-am parte, noroc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul
Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea pentru frumos,
Urcat la catedră, pe o treaptă mai sus,
Își desfășura mânecile halatului roșcat,
În care se aflau mâinile sale subțiri ca niște crengi,
În vorbele voastre, spunea el, gândirea este aproape ucisă,
Uneori ea respiră în ritmul tăcerii,
Apoi, se îndreptă spre tablă și desenă un copac
și o pasăre, iată, rădăcina primește, fructul se dăruie,
pasărea cântă fără sfârșit, precum D'Alembert în labirint,
se revărsă ca o minune peste noroiul vremii noastre,
Că doar așa s-a terminat vilegiatura, apoi ieși
desfășurând larg mânecile, a început ploaia,
hiena urmărea lupul cenușiu, capra salcâmul înflorit,
eram singurii spectatori la concertul culorilor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii de toamnă
Mor toți copacii,
Câinii umblă triști,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtițele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne așteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu știu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înțelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.
Pe reverul hainei se așază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-ți clipa
Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai clocește un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare că-i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinți,
Cred că nu mi-este prea bine
și-am să-mi ies puțin din minți.
Simt iubita cum privește
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.
Aș vrea să mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr (29 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ne apasă
Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam așa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, își ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereții transpiră și gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec neființa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea strălucește prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colț, santinele morții ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem aforistic
Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici și mari.
Alef și istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferință și strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înțelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziți din somnul numit viață.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a pășit către moarte?
Bunicii mei cum au pășit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieții.
Doamne, Tu mă cunoști prin confuzie.
Unii suntem din lut, alții din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul și, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa și-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca și în furtună.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea fugilor
Cartea fugilor
Fulgii fug ca într-o carte, îți închipui, ai un frate,
Stă-n șezlong și fluieră și văzduhul șuieră.
Asta fuse poezia când ne luam cu toți simbria,
Multe lupte se-ncheiară cu ciocanul și cu gheară,
A venit o nouă lume cu meduze și cu spume,
Cu pisici de Siam, Burma, mii de ani ne paște turma,
Ierburi verzi, ierburi uscate, cum să ieși cu-o nouă carte?
Un roman briliant, profund ca un gând al lui Tze Dung,
Mi se pare mult mai practic, bei cucută-n mod socratic.
Rank Xerox, Rank-banc, țipă un puști din Petersburg Sankt,
Viața noastră nu contează când totul se atomizează,
Voi fi un conte, tu o coantă, încearcă să-nțelegi flamandă,
Oh, statueta mea de porțelan, de ce nu pot să fiu un pic uman?
Dar fuga este hotărâtă, Bach ne-nsoțește cu o bâtă,
Sărim peste prăpăstii, peste-abisuri, clavirul prelungește bisul.
Un cântăreț din Cuzco se arată, iar fulgii fug ca literele-n carte.
Aspidistra să trăiască, iască, pască, teasc, Fetească.
Genitrix este un truc învățat de Bill și Brook,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chibzuieli
Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul
Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea și credința în frumos,
Așa ne gândeam, iar el se suise pe o treaptă mai înaltă,
Desfășurând larg mânecile halatului,
Mâinile sale erau subțiri ca surcelele,
În vorbele noastre gândirea era aproape ucisă,
Uneori ea respira în ritmul tăcerii,
Profesorul se îndreptă spre tablă și desenă un copac,
Apoi o pasăre, rădăcina care primește,
Fructul care se dăruiește, pasărea care cântă,
Perora profesorul, apoi se opri brusc,
Ieși pe ușă desfășurând larg mânecile
Halatului, în care se aflau mîinile sale subțiri
ca niște crengi. Vocea lui rămasă în clasă,
continua, hiena crudă urmărește lupul,
lupul capra, capra salcâmul înflorit,
începu să plouă, noi, copiii priveam pe geam,
eram singurii martori ai simfoniei.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Am scăpat, gigantul inamic s-a dovedit o insectă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul acela
Omul acela devenise turbat,
Deși semăna cu un iepure cast,
Domnula spus, și un iepure chiar
Poate să crească mai sus de-un măgar,
Poate să crească mai sus de-un mamut,
Pirus și virus ce multe-au făcut?
Iar un balaur lovit de amor,
Va înceta a fi carnivor.
Uitați de concluzii și de ocluzii,
Chiar și un vierme are iluzii.
Unii se fură pe alții, apoi
Vor circula sub asfalt, pe sub noi.
**********************************
Mergeam pe cărare, ușor tropăind,
Iese în cale-un broscoi de argint,
Ce faci matale, mă-ntreabă direct,
Eu îl știam pe broscoi mai decent,
Timid i-am răspuns, maiestate, credeam
Că nu mai avem brosvoi de metal
și încă de-argint, ai poate supuși?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papillon
Porumbeii s-au transformat în vulturi,
Sfâșie vrăbiile fără păs,
Vrăbiile sfâșie fluturi ( o, nu!),
Papillon fugea și fuge,
Adio, drag Papillon,
Suntem ocnași ai propriilor iluzii.
O, tactica de nu te mai mișca.
Pirații coboară pe frânghii.
Apoi vin un, doi, trei, patru croitorași curajoși.
Între bine și rău trece un înger.
Să fii dat la furnici, strigă o cucuvaie.
Astfel trecu și tinerețea mea.
Acum nu mă mai tem.
Tristețea barbară, nomadă
A luat mulți prizonieri,
A cuprins cetatea învinsă.
Artiștii jocului cu mărgele de jad
Sunt duși în convoi, li se văd coastele translucide,
Inima e un bec roșu de bordel,
Împărații s-a dus la slujbele lor de portari
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea dragostei
Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruși. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata, până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este și premoniția și muniția,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu
spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniți. Căutări, destine, destinde,
dragă, arcul, doare. Tangențe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peștele oricum vine la musca artificială.
Permiteți-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt, nu știu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Motto:
La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălțăm,
Să deschideți poarta casei,
Domn, Domn să nălțăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălțăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălțăm
Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam bărbat,
Al frumuseții, tinereții,
Deși mă cam lovesc pereții,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veșnic mireasă, eu sunt mire,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente poetice (I)
Un animal ciudat, pisica -șoarece,
Înoată, vorbește, scrie, prieten
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruș în gheare,
Un pescăruș în bocanci de soldat,
Pisica-șoarece este din tablă,
De sute de ani ruginește,
mi-a spus o trecătoare,
nici nu știți ce face
când nu e nimeni acasă.
Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la cric.
Doar poezia fermentând
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colina Herzog
Colina este o mare ridicată-n tablou,
Seara revine cu surle și tobe,
Cineva îmi spun Fiul meu, o umbră, două umbre, hombre,
Exilul omului de lut,
Noaptea ca sărbătoare autentică,
Un pas de dans înspre moarte,
Caut mormântul lui Orfeu,
Nu-i nicăieri, poeții sunt ca și pereții albi,
Fiecare nepoet poate să scrie pe ei ori să-i scuipe,
Dacă sunt nebun, este-n ordine, zice Herzog,
Urcăm și noi Muntele Măslinilor,
Urcăm treptele bazilicei Madelaine, din Paris,
Ochii mei plini de funinginea cuvintelor,
O lacrimă le poate spăla,
Descifrez numele destinației mele,
Nu v-o spun.
Vântul alb și luna neagră,
zi de zi cu mult mai dragă,
cerul blând, adânc de aer,
urcă morții în zbor lin.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre gânduri, adresa este: