Boris Marian Mehr despre religie

Apriorica

Fiecare crede că nu greşeşte,
dar şi Tu, Doamne, mai greşeşti uneori,
şi mai cum.
Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului,
Etica omului pus în ştreang,
Etica vânătorului, a vânatului,
Doamne, învaţă-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi şi cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiţinând cont
de şirul lucrurilor, de calendar,
avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECŢIE,
care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca şi cum aş fi murit...
Spuse visând o herghelie de cai sub stele.
Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu maşina

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gustat, oare, toate plăcerile?

Aşa credeţi voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deşi eram destinat singurătăţii.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ţi stingi ţigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Aşa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Aşa cum melodia este braţul, arcuşul şi inima
Violonistului.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e boală

Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranţa, nopţile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbuşire înspre moarte,
Când nu mai ştii adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mişcător nisip.
Un semn şi boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - şi nu mai trage deoparte să chibzuieşti mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus îşi mână acum carele regeşti
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilităţii.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morţi.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există?

Există şi metastaza binelui?
Un trist centaur în paşi de dans.
Iedera spune cuvintele sinelui,
În urechea mea stângă aud un balans.
Orchestra a tăcut prea devreme,
Mulţi pentru glorie s-au bătut,
Triumful urcă precum un vierme,
Raiul a fost ridicat din lut.
Munţii rumegă norii, sublimul,
Leul a fost cândva şobolan,
Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul,
Lasă-mi o porţie de catran.
Tobele bat, trompetele sună,
Mergem voioşi la carnaval,
Moartea are culoare brună,
Viaţa-i ascunsă-n recif de corali.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argheziana

Nu-ţi voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun şi patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrăteşte seara, marea,
Când plânge-n ţărmuri toată ţara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mişei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ţine.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înţeapă doar şi strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec şi picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră cu ochi

O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaşte liniştea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaşte limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios – sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârdalnicul amor

Multe-am văz't pă bani, vezi bine,
Cum tu mă vânduşi pă mine,
Spune domnul Şaptecoţi,
Acum joacă dacă poţi.
Ai căzut, iubita mea,
Din rang nalt la paria,
Din regină în albină,
Apoi gâză în grădină,
Eu iubesc gâze şi flori,
De la Domnul – sărbători,
Pe la două zile, trei,
O frumoasă de prin Tei,
Nici tu, ea, altcineva
Fărâmat-a-mi inima,
Floare-a lumii, a luminii
Dintre taine sibiline,
Pept frumos, scrie poieme
La serbări pe orice teme,
Tulburat în mine, dorm
şi visez un iad enorm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt fraţi,
Multe oraşe sunt neasaltate,
Din turn rotiţi privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumuseţea, spaima, totul.
Nicio simţire nu-i prea departe.
Celor care îşi dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelaţie,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-şi mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuţi, lunecători"?
O, nu. Prin viaţă nu vom trece nerăniţi.
Iar uneori mai învăţăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se şopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu şi eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să laşi în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauromachia

Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorităţii sub formă de cuţit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Loveşte, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să ştie, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezeşte cuc,
Lumânarea arde, îi şopteşte caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă şi dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aş fi fără trup, numai un gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul scrie dezlânat

Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustaţă deasă,
Frunte netedă, vorbeşte bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc faţă în faţă,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu şalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piaţă,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu priveşte de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul – ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica depăşită

1.
Profet e cel ce minte viitorul,
Eu îl iubesc cum mi-aş iubi odorul,
Voinţă depăşită de voinţă,
Adio, draga mea fiinţă.
Am depăşit şi frica şi realul,
Eu am reinventat trăsura, calul,
Mă reîntorc mereu la punctul zero,
De nu sunt Zeus, poate tu eşti, Hero.
Iubim ce-i trecător, dar şi etern,
La fel şi raiul, viaţa în infern,
Aşa cum Dante nu este Jules Verne,
Nici eu nu sunt zăpada, cern.

2.
Sensul basmului cu plus,
Pulsul creşte, luna-i sus,
Eu înaintez prin nori,
Pasul doi şi trei viori.
Elefant bătrân se joacă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunii

Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeţi, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modeşti ori statuari,
Prea mult împotmoliţi în estuar,
Hazlii par unii, delicaţi, isteţi,
Dar cine are grijă de poeţi?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperşi, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul îşi scrie slova cu bulion,
Unul iubeşte, altul se căzneşte
Să scoată din cazan un peşte,
Unii se nalţă până ce dispar,
Alţii bodogănesc rotind un par,
Unul şi-arată bicepşii scriind,
De parcă bicepşii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufaşii, nici umilii,
Fac poezie chiar şi bogomilii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, upright judge

O, upright judge, cum poţi
Leoaica să o mulgi?
Din carnea făptaşului rupe
O uncie grea şi fugi.
Cernită e inima care
Nu cunoaşte răsfăţ,
Rudolph, fii vesel, flecare,
Nu te baza pe un băţ.
Nu merg cu voi eu în raiul
Mult prea pestriţ colorat,
Îmi place pădurea, Waldaiul
şi un cerb licenţiat.
Friend, Romans, o, countrymen,
Brutus e omul cinstit,
Îi lipseşte un lumen
şi ochelari de citit.
Discursul despre iubire
Începe la ora cinci,
Eram noi trei Kavalieren,
Tu aveai doar un inci,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Zara...

Am părăsit ţinutul şi lacul cel tăcut,
Urcat-am sus, la munte pe drumul nebătut,
Trăiam din poezie şi din seninul blue,
Trecut-au ani şi secoli, trăiam ori, poate, nu.

Din poezie pură nici Dumnezeu n-ar fi
Mai mult decât o rimă la factorialul psi,
Poetul este vultur şi şarpe totodat",
El este ANDROGINUL, femeie şi bărbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibilitate

Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscoleşti trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările şi fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne să conversezi,
Încearcă, eu nu ştiu ce o să-ţi spună,
Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
De nu ai spaţiu, te mulţumeşti să scrii despre zbor,
Poţi să şi strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredinţez, sufletul meu
În voi îl ascund, aşa cum un copil ascunde comoara
În curtea şcolii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veţi găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
şi, Doamne, cât v-am iubit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Am ratat şansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menţine, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în faţa morţii nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie şi, de multe ori, o lume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tăiem trupul pe mijloc să nu doară,
viscerele nu recunosc poezia,
ciudată nebunie ca un ardei roşu în frişcă,
ca un claun spânzurat de cornul lunii,
gândul, precum minerul coboară în iadul lăuntric,
pendula ca o mandibulă smulsă de şoc,
auzi muzica de dincolo? Nici mers, nici zbor,
alunecare de şarpe violet plin de duhuri păgâne,
respir ori nu, totuna este.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul vivace

Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viaţa nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar şi la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o doreşte, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aştept.

Eu sunt cel ce mă înfăţişez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieţi,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!