Boris Marian Mehr despre religie

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axis Mundi

Toţi ne vor binele, nu ni-l luaţi,
Nu mai putem reveni la sarmaţi,
Nu mai e loc în peşteri, ieşiţi,
Ne-ndepărtăm mai mult de sciţi.
Rugul nu luminează defel,
Şi Dumnezeu se înscrie-n tabel,
Chiar şi prostia s-a privatizat,
Şi libertatea mai e un păcat.

Răul mai poate fi seducător,
Cheamă la luptă pe muritor,
O îndoială este-ndeajuns,
Axul cel Mare trebuie uns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face?

Ce face un om când e singur?

Simplu – un glonţ, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă îşi fa ce drum.
Doamne, ce aş hohoti, de nu aş fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăieşte, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creaţia?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu eşti un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulţumesc, fratele meu, mulţumesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu m-aş considera

Motto: Schizofrenia şi paranoia îmi sunt mai dragi decât cuminţenia

Dacă nu m-aş considera
Coleg cu Dante Aligheri,
Nu aş mai scrie un cuvânt,
Unii râd dispreţuitor,
Dar eu am cunoscut toate treptele,
Am urcat din Iad în Paradis,
Ce ştie omul care cu multă umilinţă
Se-nchină idolilor de la fiecare intersecţie?
Ca să iubesc un om- poet,
Trebuie să mi-l asum ca pe un frate.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Droguri

Trăim în epoca drogurilor
Mai ieftine, mai scumpe,
Iubirea e un drog suprem,
Nu e dat oricui să iubească,
Nu e târziu niciodată,
Pierde doar cine nu poate iubi,
Dincolo de moarte, drogurile
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever,
Bate pendula în trupul meu obosit,
Mă tot sâcâie un idiot măscărici,
Seamănă mult cu corbul lui Poe,
Eu râd de acel Nevermore,
Never say never, rezist.
Iubito, tu eşti curată,
Ai un miros ameţitor, misterios,
Lasă-mă să intru în lumea ta,
Eşti o lume mirifică, elegant mă preumblu
În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă,
Ea mă întreabă, cine eşti?
Sunt cel pe care-l aştepţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocă

Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul priveşte-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viaţa e marşul forţat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antagonice

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noştri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustaţă sus şi una jos,
Au creier jos şi-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e şi venin?
Un ocean fără rechini
E mort şi pentru albastrul cristalin.
Ştiau şi anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu eşti obiectul studiului meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stingem rugul

Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniştea în noi,
Putem să şi murim niţel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În faţa ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, ruşinat,
Vorbesc prea mult şi cu păcat,
Prea sunt puţine bucurii
În viaţa noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preţ
şi adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteţ,
trăiţi cum vreţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina casei mele e copacul

În grădina casei mele e copacul
care-şi scrie pe-ndelete veacul
Pustnicul este sputnicul veşniciei
virtute zadarnică, fii vicios,
te va conduce un înger sfios
tot Creaţie este şi moartea
iubind morţii poate îi vom iubi mai mult şi pe cei vii
ai două variante - arzi sau putrezeşti încet
aş plânge după cântece uitate
copacul ori ţigara undeva
pe etajera cu o jumătat-de carte
şi simfonia fără nota la
ce cauţi tu în viaţa mea
când eu sunt mort pe undeva

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

De ce să iubeşti moartea,
Când nu ai înţeles bucuria
Unei păsări cântând?
Nici strălucirea din ochii copilului
Primind darul de sărbători?
Este oare o idee mai de preţ
Decât o catedrală?
Fereşte-te să devii ostaticul adevărului,
n-ai cunoscut creatori de iluzii?
Pe bulevard bătea un vânt
mai uşor decât frunza, casele
păreau solfegii şi sonate solidificate,
băltoace aurite de soare ne orbeau
pentru o clipă, tăceam, eram
două afeturi de tun.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drog

Dormea, mergea în autobuz,
Diavolul era mofluz,
Umbla nesăţios prin spaţii,
Pământul se-opintea cu graţii,
Durere, ultime convulsii,
Se-nsenină în preajma Tuzlei,
Dar oasele se sfărâmau
Ca stâncile-n ţinutul Grau,
Înfiptă-ntr-un pământ roşcat,
Gheara de vultur chel, cambrat,
Crepusculul mai purpuriu,
Un Dammenwalz, puţin hazliu,
Iar vocea flăcării gemea,
Contesă mea din Montserrat,
Curent de aer rece, stins,
Astfel e visul neînvins,
Efect de drog, ne spune trist,
Profesoral, un naturist.
INTERMEZZO - Dumnezeu vede moartea peste tot,
Dar nu-i spune un cuvânt. Îl doare în cot?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Des-speranţă

Nimeni nu poate trăi cu o veşnică vină,
Es stinkt, zice neamţul, începi să simţi apropierea putregaiului,
Dar Omul? Ce mândru sună acet cuvânt, spunea tuberculosul Gorki,
Mândria de a exista, yes, un orgoliu de trandafir,
Culoare, parfum şi gheare, chiar şi pisica asre orgoliu,
Nisip vorbitor. Eu plâng interior, nu pot să plâng nici în versuri.
Mi-am pierdut echilibrul undeva, prin casă,
Dar am descoperit un miracol – se poate trăi în haos,
În dezechilibru, în dezumflare, criticii mei au murit demult.
Dumnezeu apare când nici nu te aştepţi.
Răbdare, warte nur balde, ruhest du auch,
Zicea veselul neamţ de la Weimar,
Azi viaţa vrajbei noastre prin soarele tău, Kierkegaard,
s-a risipit, bye, bye, îngerii mei.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mai bun

Şi păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce ştiu despre iubiri colunii?
Nevinovaţi, tăcuţi, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i şi nefericirea,
Firesc e şi poemul meu,
Trăieşti o clipă nemurirea,
ţi-o dăruieşte Dumnezeu.

PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puţin.
Îngâmfarea nu aparţine numai autorului, uneori cititorul îl întrece.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea boului este demnă de admiraţie

Răbdarea boului este demnă de admiraţie.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învaţă aria toreadorului.
Profeţii ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputinţă.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai uşor să distrugi ceva, decât să înţelegi.
Diferenţa dintre artă şi meşteşug este foarte limpede - arta este mereu reuşită.
Muştele nu cunosc diferenţele dintre om şi animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptă

Criptă înfiptă în miez de ţintirim,
ţârâim, deci trăim, deci minţim, chinuim,
un dihor jupuit, un act ilicit,
un erou pozitiv, uneori evaziv,
confruntat cu un piept de aramă, femeie
ori amazoană din filme cu cheie,
papagalul le ştie pe toate-i deştept,
îl cheamă ca rege italic Umbert,
noi cădem, noi mai gemem, nu ne vedem,
suntem demni orişicând, mai cu seamă-n mormânt,
sunt cadavre plutind pe Sena, sub cer,
papagalul repetă scena de ieri,
când cu puşca nea Ceaşcă ucise doi urşi
îmbătaţi cu alcoolul de pe la Huşi,
la banchet vin cu ştaif luptătorii de ieri
ce furară ca-n codru cupru şi fier.
Trec cocorii, o mie, văd temple în zbor,
Ei salută religii ce nu se mai cer,
Am uitat de gulaguri şi de holocaust,
Pregătim papagalul să ţină un toast.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt învăţat

Sunt învăţat cu buha şi hiena,
Cu şarpele care păzeşte ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
şi ce vorbeşte gura dumisale?
Neanderthalensis ştie doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spaţii reci, deşarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-şi cunosc păcatul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

E transparent

E transparentul soare în ochii obosiţi,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimţi,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minţi,
Sărut în neştiinţă sfârcurii tari, fierbinţi.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot oraşul cu noi s-a scufundat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemiada

Mulţumesc, gherghef de-nţelepciune,
Eu pe Truică îl ştiam de mult,
Omul ce dormea printr-o minune
Sub o plapumă, la sediul unui cult.
Se zărea doar nasul ca o turlă,
Avioanele îl ocoleau cu greu,
Cobora un înger cu o surlă,
Uneori trecea şi Dumnezeu.
Avea boli nenumărate ca-ntr-o carte
De istorie a bolilor lumeşti,
Aruncau în el cu oale sparte,
Câinii îi spuneau – Prieten eşti.
A murit în plină glorie ca iarba
Ce dispare sub zăpadă fără păs,
Nu veţi şti ce geniu era Truică,
Eu din moştenirea-i mai învăţ.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea aventură

În interior e marea aventură,
Ne spune învăţatul Cernegură,
Pe Don Julian l-aţi cunoscut la gară,
Plecam în capitala Sareamară.
Toţi călători se întorc din sud,
Unii fără vedere, altu-i surd,
Malarie, maltoză, luteină,
Cum să mai uit pieliţa ta cea fină,
şi totuşi să privim în interior,
acolo este-o baltă cu mohor,
acolo se ascund faptele toate,
acolo nu există jumătate,
acolo poate fi şi Dumnezeu,
acolo este cel mai greu.
Şi nu spunem nimic, tăcem ca peştii,
Adună-ţi diavolii, omoară-i sau mai creşte-i.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!