Părinții nu ar trebui să moară niciodată, ei sunt cei care ne dau viață. Ii privesc și văd soarele, am un viitor.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt
să poată face față furtunilor barbare: Aceste pământuri m-au hrănit
și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin.
Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor
cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește
la umbra galbenă a pădurii.
Am văzut pământuri cu măști de sclavi:
aveau obrajii largi pe care se derulau lacrimi și sudoare,
se uneau și udau aceste pământuri seci, am văzut...
Am întâlnit și români fericiți la un televizor din vitrina
supermarketului din colț: vorbeau despre libertate
ca de o pasiune care se răcește și moare:
rămăseseră fără rădăcini. Scrisorile încetaseră demult.
Acasă se privatizase POȘTA: îi luase locul o crâșmă cu băuturi de tranziție în economia de piață.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fața Lui există omul creat de El, și nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieții când nu cauți salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens și echilibru și revenirea la starea de om.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Nihil sine Deo
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deși moartea este un limbaj pe înțelesul vieții, n-ar exista altă soluție pentru renaștere într-o altă sferă de existență și la fel de pură cum e cuvântul Lui, căci viața se întregește cu moartea până la următorul elan al renașterii sale.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com, În ceruri, ultimul cuvânt nu va fi al morții...
Adăugat de Elenaelena
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vântul scutură clipă de clipă pragul bătrânilor. Dar ei știu să conviețuiească dulce cu înțelepciunea: sentimentul adânc de a fi astfel le generează puterea de a trăi și muri fără durere, cu certitudinea că vor avea un loc luminos în marea eternitate...
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este triumf absolut al Lui; un miracol că putem trăi pentru iubire și aceasta e tot Dumnezeu; între El și conștiința morții, viața are o atitudine eroică în procesul reintegrarii în viețuirea cosmică.
citat din Camelia Oprița (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui este deplină, Soarele deplasându-se spre sud, fără întrerupere timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cerească. Apoi încetează a se mai deplasa spre sud, cel puțin perceptibil, pentru următoarele trei zile. În acest timp, Soarele rezidă în vecinătatea Crucii Sudice sau Crucii Constelațiilor. După acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplasează cu 1 grad, de această dată spre nord prevestind zile mai lungi, mai călduroase și venirea primăverii. Și de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a făcut-o pentru trei zile numai pentru a renaște, motiv pentru care Iisus și ceilalți zei ai Soarelui au în comun crucificarea; cele trei zile ale morții și conceptul de reînviere. În momentul echinocțiului de primăvară, Soarele detronează întunericul. După acest moment, ziua devine mai lungă decât noaptea. Se ivesc condițiile revitalizante a tot ce înseamnă viață.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ceea ce vezi în jurul tău nu este ceea ce pare a fi. În viața de zi cu zi și de-a lungul istoriei cinematografice, vedem nunți care arată ca înmormântări și înmormântări care sunt transformate în adevărate nunți. Tot aici vedem cum omul urât se gătește, cel bogat se împopoțonează, omul bun se îmbracă.
Camelia Oprița în Între Glorie și Ruină, VIXI (2020)
Adăugat de Piero Domenico Angela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt să poată face față furtunilor barbare:
Aceste pământuri m-au hrănit și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin. Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește la umbra galbenă a pădurii.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de a-ți trăi viața în sensul propriu al cuvântului este semnificatia posibilului. Cu cât deschizi mai mult porțile cunoașterii, cu atât poți învăța mai mult să trăiești. Pe de altă parte, disperarea neagă posibilul și, prin urmare, viața.
Așa că haide, fii mereu cu un pas înaintea vieții, nu muri înainte de a muri!
Camelia Oprița în Cerșetori de existență, Să ai libertatea în mâinile tale (ianuarie 2011)
Adăugat de Ioana Dobrin Mihalacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când conștientizez marile pericole în fața cărora sunt expusă ca om, mă confrunt cu teama morții, și cu toate astea, nu vreau să trăiesc suficient de mult pentru a vedea lucrurile pe care le gândesc astăzi despre lumea viitoare.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are drept la conștiință tocmai pentru a conștientiza că fără Dumnezeu e pierdut pentru viață. Deși moartea este un limbaj pe înțelesul vieții, n-ar exista altă soluție pentru renaștere într-o altă sferă de existență și la fel de pură cum e cuvântul Lui, căci viața se întregește cu moartea până la următorul elan al renașterii sale.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut pământuri cu măști de sclavi:
aveau obrajii largi pe care se derulau lacrimi și sudoare,
se uneau și udau aceste pământuri seci, am văzut...
Am întâlnit și români fericiți la un televizor din vitrina
supermarketului din colț: vorbeau despre libertate
ca de o pasiune care se răcește și moare:
rămăseseră fără rădăcini. Scrisorile încetaseră demult.
Acasă se privatizase POȘTA: îi luase locul o crâșmă cu băuturi de tranziție în economia de piață
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimistul este prospețimea adâncurilor intime ale ființei, infinit-poezia sau nebunia interioară a sufletului ce determină un armistițiu cu moartea. Nu se mulțumește cu un elogiu permanent adus lirismului său lăuntric, ci se transformă într-o fluiditate amețitoare, urcând dintr-o înălțime spre alta. Timpul capătă un ritm intens și plin până la rupere: iată cum timpul trece dincolo de flacăra născătoare de luceafăr.
Camelia Oprița în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea noastră ne îndeamnă spre un consum substanțial, ca și cum am fi veșnici. Un fel de cenzură culturală exclude moartea din discursurile acceptabile din punct de vedere social.
Constat cu tristețe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certați cu Dumnezeu, în timp ce alții care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.
La urma urmei, altruismul, după cum explică Dalai Lama, este o formă de egoism inteligent care ne ajută să înțelegem ceea ce lăsăm în urmă...
Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.
Camelia Oprița în WordPress.com, Lumea este mare și lasă loc pentru toate opiniile. Singurul model care merită a fi urmat este cel al respectului (2019)
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură și artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fața Lui există omul creat de El, și nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieții când nu cauți salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens și echilibru și revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicații în manifestarea omului când se declară atoateștiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranță, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia element dăunător cu care nu se poate supraviețui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.
Camelia Oprița în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre moarte, adresa este:
