Constantin Triţă despre iertare

Ascunsă-ntre perdele

Şi vine vremea ploilor încinse
De fulgere albastre şi scântei,
Turnând în vise, pasiuni atinse
De veşnicii şi sărutări pretinse
Când bate orologiul înspre trei.

Izbesc în geam cristalele rebele
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Şi foşnitoarea frunză... de alun.

Ascunsă-ntre perdele e dorinţa
Alunecând pe coapse şi pe sâni,
Reînflorind iertarea şi credinţa
Ispitelor ce plâng... cu uşurinţa
Speranţelor ucise... de păgâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă-ntre perdele

Şi vine vremea ploilor încinse

Cu fulgere albastre şi scântei,
Turnând în vise pasiuni atinse
De veşnicii şi nostalgii ajunse
In secundarul... ultimei idei.

Izbesc fereastra picături rebele,
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Şi foşnitoare ramuri... de alun.

Ascunsă-ntre perdele e dorinţa,
Alunecând pe coapse şi pe sâni,
Reînflorind iertarea... şi credinţa
Ispitelor ce plâng... cu uşurinţa
Speranţelor ucise... de păgâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifelate coapse

Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.

Tăcerile zvâcnesc şi ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-şi scuze
Luceferilor, absolut imuni,

Aş traversa o noapte de păcate
Reînvăţând iertările fireşti
Când răsăritul în fereastră bate
Şi ireală, tu, mă-ncolăceşti.

Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfinţind fiorii sacrului inel.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipeşti nebun eterici fluturi

De la cer şi până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.

Mă încolăceşti... năucitoare,
Ascunzând păcate şi iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Şi în şoapta magicei chemări.

Risipeşti nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... şi-l inchizi,
Înălţând spre mine... azimuturi
Şi apoi... plăcerilor... mă vinzi.

De la cer... spre visele rotunde,
Înfloreşti în nopţile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Şi îmbrăţişările-s ca un alint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poala nopţii

În poala nopţii dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viaţă mii de erezii.

Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Şi-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu şi tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.

Reinvestim în patimi şi păcate,
Riscând speranţele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Şi ceru-i... ca o frunte... de poet.

Rătăcitor, prin umbre neştiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceaţa buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfinţit,
Când vrei soarele să scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.

Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.

Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.

Eu... din curcubeu şi rouă
Risipite-n dimineţi,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vei fugi

Mă amăgeşti c-o veşnică poveste,
Şoptită-n dimineţi... protocolare,
Când curcubeul fulgeră pe creste
Şi buzele te sorb dintr-o suflare.

E starea ta de fapt, magie pură,
Reîntrupată-n taine şi-n cuvânt,
Mereu uitată dup-o curmătură,
Când norii-s ca o aripă de vânt.

Mă dăruieşte dragostei... iubire
Şi fă-mă ne-mplinirilor... ispită,
Tot alergând către nemărginire,
Rebelă, visătoare... şi grăbită.

Te înţeleg... şi mi-te iert... femeie,
De vei fugi călcând ultimul crez,
Voi îngropa... şi ultima scânteie
În scăldătoarea primului botez.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg femeia

Din astă lume plină cu de toate,
Aleg şi pun femeia-ntre poeme,
Ea-i universul... marilor păcate
Şi veşnicia... dincolo de vreme.

Dintre plăceri nebune şi himere,
O vreau a mea, eterică mireasă,
Rebel izvor de patimă... şi miere,
Clipa de dor... fecundă şi aleasă.

Din dezacorduri stranii şi ostile,
Doresc femeia... care mai şi iartă
Ce-şi face loc grăbită printre file
Cu-abilităţi mondene... şi cu artă.

Din lumea asta plină... de ispite,
Aleg femeia, descifrând misterul
Cuvintelor... şi-acum îndrăgostite
De ochii care... luminează cerul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zâmbeşti

Când zâmbeşti, mă pierd adâncuri
Şi plutiri mă-nvârtoşează
Cu fiori, sclipiri şi sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.

Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice şi-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.

Când zâmbeşti, a câta oară
Aşteptând iertări sfinţite,
Aşternuturile... zboară,
Albe... şi neprihănite.

Şi mă ceartă şi mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Şi târziul... ce apune.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru!... ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte!
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă... la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră!
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă!... când inima ţi-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit cu numai trei cuvinte
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ, furând iubire,
Plăcere-mpart şi fericire-aduc,
Oferte am pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate, dar şi confesor,
Orice iatac deschid fără de cheie
Ştiu să iubesc divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la tine

Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ
Să-mi laşi măcar aducerile-aminte
Şi-arama frunzei, pe-aripă de vânt.

Aprind lumini... iertării... de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Şi adevăru-i totuşi... adevăr.

Mă rog la tine Doamne... cu speranţă,
Cuvintelor... tot căutând un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanţă
Şi nu uita... cât de aproape-am fost.

Deschide calea gândului... spre bine,
Mai dăruieşte-mi primăveri şi toamne
Pietrificând... în clipele puţine
Greşelile... ce vor să mă condamne.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ... furând iubire,
Plăcere-mpart... şi fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar şi confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Ştiu să iubesc, divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne

Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Şi o vară de iubiri.

Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aştept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ştearsă,
Taina sufletului, arsă,

Pentru Tine înalţ rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc şi scântei,
Din sfinţitele femei.

Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlineşti destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţindu-te cu a mea palmă

Îngăduie-mi... a te cuprinde
Cu sentimente-ncinse, nude.
Puse-n tăceri gri şi rotunde
De-un asfinţit, care te vinde.

Când intru-ameţitor în tine,
Cu vise... rătăciri... şi fluturi,
Speranţele.. să ţi-le scuturi
Pe îndrăzneli, deja, carmine

Va plânge... Venus... în inele
Ştergând regretelor, stăpâne,
Chiar neputinţa de-a rămâne
Lângă un gard... fără nuiele.

Sfinţindu-te cu a mea palmă
Pusă... pe sânu-ţi... ca o pară,
Ce-aşteaptă sărutări în vară,
Pari veşnicia clipei... calmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse mama (mamei mele, Gheorghiţa)

Se duse mama-n pulberi şi-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primeşte-o Doamne printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.

În ochii mei topiţi de plâns... priveşte
Şi odihneşte-o... în tăceri de lut,
Mereu... ea m-a iubit Dumnezeieşte
Şi cât aş vrea-n amurg... s-o mai sărut.

De poţi Părinte, spal-o de păcate,
De-a mai greşit... cu mila, Tu, o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... şi nici nu mă mai ceartă.

Se duse mama... ştiu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Şi de-acest lucru, sufletul, mă doare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse mama

Un poem dedicat finului meu, care azi şi-a condus mama spre veşnicie...

Se duse mama-n pulberi şi-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primeşte-o "Doamne" printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.

În ochii mei topiţi de plâns... priveşte
Şi odihneşte-o... în tăceri de lut
Mereu... ea m-a iubit''Dumnezeieşte"
Şi cât aş vrea-n amurg... s-o mai sărut.

De poţi"Părinte", spal-o de păcate,
De-a mai greşit... cu mila,"Tu"o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... şi nici nu mă mai ceartă.

Se duse mama... ştiu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a pururea fecioară

De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineţi tumultul,
Sfinţeşte cu privirile pământul
Şi pune-mi veşnicii... la pălărie.

A rugă-ngenunchează şi ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.

E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.

Înalţă-te ca spicul... către soare,
Ne înveleşte-n vise şi-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Şi-n lacrima petalelor de floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!