
Las iertările
Las iertările creștine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.
Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfințit... altar,
Ochii patimi și tăciune,
Aripa de înger... har
Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieții-i descuiată
Și destinul... giuvaer.
Las căința pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Și amorul... viu... izvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dă, Doamne
Dă, Doamne! și iartă
Privirea-mi uimită,
E dur ca o piatră
De patimi lovită.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doamna mea
Doamna mea! te rog, mă iartă,
A vorbi... nu cred că pot,
Ochii tăi nebuni mă ceartă,
Roiesc fluturi... peste tot.
Două mere coapte, țipă,
De sub bluza... ca un crin
Când iubirea se-nfiripă
Cu un melc... mai cabotin.
Doamna mea! te rog, răspunde
Buzelor, ce-aprind păcatul
Peste coapsele rotunde,
Care țipă spre... înaltul.
Ușa!... fă-o să se-nchidă
Fără zgomot... fii complice,
Blândă, proaspătă, lucidă
Printre pulberi și alice.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugă de copil
Doamne! Bunule părinte!
Ruga mea înalț spre tine,
TU!!!.. m-ajută să țin minte
Codul tainelor..... puține.
Și mă iartă de vreodată,
Voi greși.... făr-de păcat,
Clipa... binecuvântată
Dă-mi-o!!! dacă sunt curat.
Fă-mă! dacă poți stăpâne,
Bun, supus, drept și umil,
Să pot veșnic a rămâne,
Pentru-ai mei părinți, copil.
rugăciune pentru copii de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ești ca un înger
Mireasmă tainică de floare,
Esența tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate și iertări.
Mi te adun dintre cuvinte
Și te-nfășor... abia simțit,
Fermecătoare și fierbinte
Ca un destin... însuflețit.
Ești ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Și căutând... ca o regină,
Misterul nu știu cărei stele
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Simt noaptea
Simt noaptea cum mă-ncolăcește
Și liniștea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebunește
Și mă așteaptă... nu știu unde.
Luna-i pe cer... mereu stingheră
Și stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopților... mă iartă.
Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci și de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Și-aduni, luceferi, din grădină.
Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniștea de clipe
Și-n taina șoaptelor... din noi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă iartă
Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greșit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.
Mă lasă într-un colț de vise
Cu șoaptele... să te veghez
Și stelele în noapte-aprinse
Mă-nvață cum să le păstrez.
De crezi că se sfârșiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poți... acum.
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te du'
Te du''... nu îmi mai sta în cale,
Vreau a scăpa de acest chin,
De nu!... pe câteva parale
Te-oi vinde... la un beduin.
Te du''... spre neguri rătăcită,
Misterioasă-nspre deșert,
Poți fi!... enorm de fericită,
Însă trădările... nu-ți iert.
Te du''... și uită-mă de-acuma,
Ai fost un foc... mistuitor,
Dar a căzut tăcută bruma
Pe trupul tristului amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să vii a mă fura
Se-aprind, iubite, zorile și plouă,
În dimineați amoru-i mai intens,
Iar neumblate adâncimi, de rouă,
Deschid altare, căutând un sens.
Încerc a înțelege... până unde
Vei coborî de dragoste-nsetat
În trupul ce așteaptă și ascunde
Iertări grăbite... și-ultimul păcat.
Venit-a vremea fluturilor, iată,
Am dezlegat chemările, de ieri,
Te-aștept nerăbdătoare și curată
Să vii a mă fura, dintre tăceri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugă
Doamne, dacă ești român
Fă-mă-n țara mea, stăpân,
Rugă sfântă, dor... iertare,
Și-nspre răsărit... chemare.
Dă-mi puteri și chibzuință,
Dragoste, tumult, credință,
Toarnă-mi în pahar... noroc,
Vin de Drăgășani... și foc.
Pune-mi în priviri scântei
Și... m-aruncă-ntre femei,
Mă strunește și mă-nvață
A lua... totul... de la viață.
Urcă-mă pe munți de dor,
Prinde-mi aripi... de cocor
Și când cerul plânge, încă,
Dăltuiește-mă... în stâncă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doar iubirea
Dacă lumea pe noi pică,
Lâng-o margine de drum,
Doar iubirea ne ridică,
Dăltuindu-ne în fum.
Dacă nimeni nu oprește
Mersul către nicăieri,
Doar iubirea îndraznește,
Să mai caute-n tăceri.
Dacă-n clipa asta rece,
Cerul se va sparge-n două,
Doar iubirea poate trece
Puntea clipelor de rouă.
Dacă mâine-nspre amiază,
Vânturi... vor a ne răpi,
Doar iubirea mai cutează,
Negrii nori... a risipi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață... de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri... de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări, adrenalină
Ce picură în suflet... primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață... de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont abia ieșit din mare
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul ca o provocare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață, de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări și-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață, de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont, abia ieșit din mare,
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul clipei și de soare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când zâmbești
Când zâmbești, mă pierd adâncuri
Și plutiri mă-nvârtoșează
Cu fiori, sclipiri și sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.
Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice și-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.
Când zâmbești, a câta oară
Așteptând iertări sfințite,
Așternuturile... zboară,
Albe... și neprihănite.
Și mă ceartă și mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Și târziul... ce apune.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la iertare, dar cu o relevanță mică.

Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne,
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doamne, iartă-ne
Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Și o vară de iubiri.
Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aștept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ștearsă,
Taina sufletului, arsă,
Pentru Tine înalț rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc și scântei,
Din sfințitele femei.
Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlinești destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Beția dulce-a clipei
Dinspre calende se invocă sfinții
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minții,
Când buzele timide-și cer iertare.
Beția dulce-a clipei... mă seduce
Și mă-nvârtește-n dans amețitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... și-nvingător
Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre iertare, adresa este:
