Constantin Triţă despre zbor

Steaua mea

Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.

Să îmi pun-argint în plete
Şi-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.

Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.

Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut pentru tine

Aş fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la şosea,
Când e luna tăcută şi clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.

Aş fi vrut o caleaşcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n braţe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.

Aş fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste şoapte
Şi amestecul magic, să-l bem.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi-acuză infinitul... de sperjur.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi acuză infinitul... de sperjur.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi -acuză infinitul... de sperjur.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să-mbătrânesc

Nu vreau să-mbătrânesc şi nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munţii şi izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.

Pe umăr port... tăcerile şi vântul,
Privirile îmi sunt săgeţi de foc,
Buzele ştiu sărutul şi cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.

Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... şi neştiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Şi fumul ireal din aşternut.

Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc aşa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... şi mântuire
În ruga inefabilului zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sfântul grai românesc

Lăsaţi cuvintelor
Zborul de mătase al fluturilor
Albastru cerului
Şi macii lacrimilor de rouă
Daţi buzelor
Veşnicia dorului şi surâsul
Zbuciumul izvoarelor
Şi răcoarea pădurilor de fag
Puneţi pe limbă
Mierea cuvintelor nerostite
Aroma întrebărilor
Şi exuberanţa florilor de câmp
Ridicaţi paharul
A închinare pentru sfântul
Grai românesc
Când sună buciumul a toamnă
Şi a nemurire

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş renaşte-n tine

A renaşte -n tine... pare-o poezie
Căutând motive, vise, să renegi,
Risipind prin suflet o butaforie
Hâdă ca tăcerea neştiutei legi.

Îndoieli mărunte, caută-n tipare
Pulberi aurite... şi năluci de fum,
Înflorind ispite ca o provocare,
Plină de păcate, plină de parfum.

Aş trăi cu tine... file de poveste,
Spinii geloziei i-am tăiat demult,
Ghilotina vieţii, este sau nu este,
Patimile, încă, vreau să le ascult.

Inocentă -i clipa... de împreunare,
Zodie ascunsă... arsă ca un dor,
Care curge -n tine ca o lumânare,
Sfâşiind adâncul, ultimului zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-n astă lume

Dacă-n astă lume, plină de femei,
Nu ar fi bărbatul... ca o alinare,
Candela sfinţită arde-va-n ulei
Patima uitată... dincolo de zare.

Împlinirea clipei... harul nenuntit
Orizontul care... fulgerul despică,
Aripa întinsă-n zbor rostogolit,
Scânteiază-n vise care nu abdică.

Fară el... amorul e-o poveste tristă,
Undeva pierdută într-un adăpost,
Cântecul durerii, încă, mai persistă,
Ciocârlia plânge, negăsindu-şi rost.

Târgul de fecioare redeschis-a raiul,
Când amurgul fuge înspre depărtări,
Ultima lui şansă... a rămas tramvaiul
Şi-o bibliotecă... plină de-ntrebări.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu îndrăgostită

Uite cum se lasă seara,
Vise-ncep a-nmugurii,
Melancolică-i chitara
Şi tu vrei... a mă iubi.

Uite luna... cum apare
Sus pe cerul fără nor,
Căutând... răscolitoare
Ochii tăi nebuni de dor.

Cad luceferii-n cărare
Şi pe chipul tău curat,
Inocentă... ca o floare,
Asfinţitu-ai fermecat.

Port sărutul tău pe buze
Definind... un dulce-amor
Şi apusu-ntreg de frunze
Ce mă-nvaţă lin... să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zâmbeşti

Când zâmbeşti, mă pierd adâncuri
Şi plutiri mă-nvârtoşează
Cu fiori, sclipiri şi sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.

Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice şi-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.

Când zâmbeşti, a câta oară
Aşteptând iertări sfinţite,
Aşternuturile... zboară,
Albe... şi neprihănite.

Şi mă ceartă şi mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Şi târziul... ce apune.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate n-ai ştiut, dar mâine
Se vor rătăci... risipe,
Va lătra flămând un câine
Spre amintirea unei clipe,
Ca un abur cald, de pâine,
Ce zbura făr-de aripe.

Poate ai uitat... uitarea
Curge din privirea-ţi verde,
Ce sfâşie depărtarea
Şi-n adâncul ei se pierde,
Ca o umbră, în culoarea
Ce tăceri vrea să dezmierde.

Poate ai găsit... sărutul
Ars, pe buze reci de rouă
Şi alungând târziu, urâtul,
Trupurilor noastre... două,
Renăscute-n aşternutul
Dimineţilor când plouă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul metaforic

Adun dinspre întinderi... epitete,
Redecorând metafore-n târziu
Cu pasiuni rebele şi cochete
Cum nu o face... orice ageamiu.

Desfac cuvinte-n visele discrete
Şi-ntr-un amurg de vară... sidefiu
Adun dinspre întinderi.... epitete,
Redecorând metafore-n târziu.

Sunt prinse, iată, clipele-n perete
Şi în poeme plouă... argintiu,
Cu lacrimele ultimei egrete
Când zborul e o zbatere-n pustiu,

Adun dinspre întinderi... epitete.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei vecine pesimiste

Flori au invadat castanii,
Aroganţele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Şi se dau a fi rotunde.

Licurici... cu felinare
Şi sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.

Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.

Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... şi folos.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat scrisorilor parfumul

Am încercat scrisorilor parfumul,
Inamovibilul... judecător
Ce s-a vândut iubirilor, nebunul,
Cu indecenţa unui infractor.

Nu pot vorbi trecutului... de tine,
Nici verile, a le uita, nu pot,
Citesc un infinit... ce-mi aparţine
Şi zboară păpădia peste tot.

Fărâme mici, de verbe nerostite
Dansează emotivilor în gând,
Cu fluturi albi şi pulberi încălzite
De pasiunea, ultimului rând.

Am descifrat scrisorilor, mesajul,
Nedeclarat şi totuşi existent,
Al unui om ce şi-a făcut bagajul
Îndrăgostit de viaţă permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi scriu

Risipele îmi sunt datoare,
Culori de maci şi ploi târzii,
Ce spală umbrele bizare
În fulgere trandafirii.

Valuri rănite... sângerează,
Egrete zboară ca un gând
Şi nebunii se decontează
Ispitelor, care mă vând.

Zig-zagurile par rotunde,
Luminile-s ca un festin
Al trupurilor tremurânde
Pe-altarul timpului puţin.

Ignor... tăcerile stupide,
Lacrima ochilor ce plâng
După minciunile perfide
Şi după zâmbetul nătâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi te las

De azi te las cu macii în grădină,
Din cupa lor s-aduni iubiri trecute
Şi să te joci c-o rază de lumină,
Găsită-n dimineţi necunoscute.

De azi te las la poartă de destin,
O vei deschide doar cu o privire,
Va plânge timpul c-a rămas puţin
Şi poate absenta... la întâlnire.

De azi te las să îţi întinzi aripa,
Să poţi zbura spre orizonturi noi,
Să poţi pluti şi să-nţelegi risipa
De soare alunecând pe sânii goi.

De azi te las, eşti liberă şi pură
De lacrimă tu vei uita curând
Şi-atunci când sărutările se fură,
Luceferi albi... în suflete pătrund

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psaltirea-i un fel de păcat

Tenebrele fierb în substanţe,
Abile-ndrăzneli şi tupeu,
Cotorul pierdutei chitanţe
Şi liniştea zborului meu.

Desigur, azi par măsluite
Cuvintele toate, la rând,
Nescrise şi nici nerostite,
Pe care, idilic, le vând.

Aprinse văpăi sângerează,
Psaltirea-i un fel de păcat
Al ochiului, care veghează
La trecerea clipei prin pat.

Ca pepenii roşii, par sânii
Ce saltă-nspre buzele moi,
De parcă venit-au păgânii
Sau vremea tăcerii de-apoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!