Capitalul Sfântului Duh
S-au dat și țăranii la brazdă:
Primăvara dau cu toții colțul!
Aceasta-i, Doamne, ruga noastră:
Zilnic să le tai la cruce moțul.
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Draga mea artă poetică
În
fiecare
zi
urc
câteun
vers
din
Golgota
Sus
mă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație
Ce milă mi-e de cei bogați
pot fi orice dar nu bărbați
căci și bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare
Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară
Mânca-ți-aș viața de român
păi măi țigane ești nebun
nu vezi că toată lume fuge
și n-a rămas nimeni pe cruce
Și între plus și minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cruce, dar cu o relevanță mică.
Paradox divin
Doamne ieri pe înserate
ți-au furat crucea din spate
și-ai rămas iată pe cer
răstignit însă șomer
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La unii viața-i încununată cu o cruce, la alții moartea-i cunună de lauri!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Opțiunea destinului
Dă în muguri crucea pe morminte
hăt în jos la morți e primăvară
să pășim copii cu luare-aminte
dacă vrem pământul să nu doară
Hăt mai jos la morți e primăvară
parcă se aude-n ierburi cucul
cântâ în fântâni parc-o vioară
vai ce umbră crudă are nucul
Parcă se aude-n ierburi cucul
să zburăm copii cu luare-aminte
soarele prin nori își plimbă plugul
crucea dă în floare pe morminte
Hăt mai jos la morți e primăvară
să trăim ca moartea să nu-i doară
poezie de Costel Zăgan din revista "Țara de Sus", nr.3-4 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcele blestem al iubirii
Lua-te-ar naiba să te ia
dragoste pui de cățea
Mi-ai făcut viața calvar
foi amare-n calendar
Zi de zi noapte de noapte
m-ai dat dragoste pe spate
Nici n-apuc să zic că-i bine
parcă dă iar strechea-n tine
Și-mi faci viața harcea-parcea
parcă-i cimitirul Pacea
Plin de cruci și de morminte
nici să tac nu am cuvinte
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul Limbii Române
Doamnă-ți spun și-ți spun crăiasă
că nu-i alta mai frumoasă
domnișoară-ți zic virgină
asta-i zău Limba Română
N-am s-o caut cum să caut
dulce doină vrăjit flaut
dintre toate cu respect
îmi arată drumul drept
Arde totul ard și eu
însă focu-i Dumnezeu
pe-acest rug preavorbitor
arde Doamne un popor
Limbă care ne seduce
să ne odihnim pe cruce
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea revoltei
Lumea asta e nebună
însă alta nu mai am
o să-i cânt și eu în strună
pui de cuc arzând pe ram
Alta însă nu mai am
lumea asta dă în clocot
și ca ea întregul neam
o tăcere-i vai de clopot
Lumea asta dă în clocot
o să-i cânt și eu în strună
dincolo de-al nopții ropot
lumea asta nu-i nebună
Dar cum alta nu mai am
mă voi răstigni ca neam
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un comentariu
În sfârșit
și
problema țărănească
a
fost
eradicată
Începând
de
azi
De țărani
se va
ocupa
numai
Dumnezeu
și
compania
Îngerii
vor
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (28 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutătorul de nori
Deturnați-i roaba
e plină cu fluturi
și-are doar o floare
nu-i păcat să-l scuturi
Schimbați-i macazul
are capu-n nori
fulgeră și tună
el culege flori
Urcați-l pe cruce
nu-i deloc atent
va cădea e sigur
n-are document
Ducă-se la naiba
nu știe să plângă
în ochi n-are lacrimi
ci în partea stângă
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE
Iar te plângi de suflet, de singurătate și de ziua de azi? Au tu nu vezi că ești înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreț, că îți și dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, și nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră și cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem și noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiții se țin de mână, iar munții de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubește, indiferent de anotimp, loc și peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerșetorului dragostea, ci scuipatul indiferenței?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, și nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ș nu slava muncii, cea spre ființă?
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excelenței sale modestiei mele
Modestia nu mai are răbdare
își pune singură cenușă în cap
își face din lacrimi odoare
și-mi promite de ea să nu scap
Își pune singură cenușă în cap
lumea o ghicește din păcate
și-o scutură cică de praf
și din aceeași pricină o bate
Lumea o ghicește din păcate
și-i face din lacrimi odoare
mergând pe genunchi și pe coate
modestia nu mai are răbdare
Și-mi arată de ea cum să scap
s-o pun drept cruce la cap
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 februarie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-ntinerit cimitirul
Bunica a fardat
crucea
bunicului
Mă
să nu te mai prind
Că
te murdărești
pe
fotografie
Ai auzit
Bunicul
mai tânăr
acum
E preocupat
însă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
România se deduce
un popor urcat pe cruce
și-nviat a treia zi
Doamne totuși când o fi
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 iulie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă
Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească
Au au au ce vreme-amară
au plecat munții din țară
Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie
Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap își face
De aceea te-aș ruga
fă Doamne cu noi ceva
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Costel Zăgan despre cruce, adresa este: