cruce şi moarte

"Sunt frate de cruce cu omul", se laudă moartea.

aforism de N. Petrescu-Redi (25 octombrie 2014)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea din urmă, scrisă - la cererea răposatului - pe crucea de la căpătâiul epigramistului Valentin Bleoancă-Pleniţa în cimitirul "Sineasca" din Craiova, decedat la 12 mai 2006

- Moartea când va fi pe-aproape
Şi m-o face sloi de gheaţă,
Groapa-şi vrea să nu mi-o sape
Cei ce m-au săpat în viaţă.

epitaf epigramatic de Valentin Bleoancă-Pleniţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frăţia de Cruce însemnează frăţia până la moarte în jurul Crucii, a acelora care simt în suflete scânteia sfântă a iubirii pentru ţărâna românească.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui beţiv

De după dric, făcându-ţi cruce,
Îţi spui mirat: "Minune mare!
E prima oară când se duce,
Întins, pe-o singură cărare!"

epigramă de Zeno Turdeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus mereu a avut ce răbda: mai presus de toate Crucea, răstignirea şi moartea.

Arsenie Boca în Omul, zidire de mare preţ
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Iisus pe cruce mă răscoleşte mai mult ca durerea unei mame lângă sicriul copilului ei.

George Budoi (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit dintre (sub)pământeni - autoepitaf

Priviţi pe cruci în jurul meu:
Doar nume feminine
Şi toate, toate - vă spun eu -
Sunt moarte după mine!

epitaf epigramatic de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.

citat din Sfântul Atanasie cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.

citat din Sfântul Atanasie cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilena

Iubita mea e moartă
Şi-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă şi un viu!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

despărţire

Despărţirile sunt cruci înfipte în suflet, să ştie moartea unde nu mai are farmec.

definiţie aforistică de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paşti, ea este acum, la sfârşitul toamnei, când începe iarna şi toate vor muri. Pe drumul morţii se merge sprijiniţi bine de cruce.

Ion Buga în Evanghelie şi liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însuşirea aceea e curajul.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi crucile

Or să râdă curcile!
Odată cu morţii,
Îngropăm şi crucile
C-altfel le iau hoţii!

epigramă de Constantin Mîndruţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de înviere

Viaţa-i ca un fagure de miere,
Prin care-mi duc cu demnitate-o cruce:
Speranţe am şi eu la Înviere,
Dar deocamdată moartea nu mă... duce.

epigramă de Vasile B. Gădălin din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepulcre violate

Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porţi-
Acolo cioclii îşi bat joc de morţi,
Şi-am râs un râs de vagabond.

O, râsul fiinţei vagabonde...
Şi ce-am văzut era straniu
Într-un copac am găsit un craniu,
Pe o cruce nişte cozi blonde.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei profesoare de limba latină

Ţi-a fost pesemne scris de soartă
Ca să predai o limbă moartă
Şi totuşi fă-ţi al crucii semn
Că nu predai una de lemn!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o cruce de marmură

Cu toţii prin lume purtăm câte-o cruce:
Mai grea, mai uşoară, precum ne e partea,
Şi nu ne dăm seama cum timpul ne-aduce
Şi vara, şi toamna, şi iarna... şi moartea!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon peste moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!