Tera nu mai e albastră
Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creștină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viața divină.
Este haos și-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul își pierde.
Plânge soarele și luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeița Fortuna,
Apocalipsa a venit.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când orizontul e senin
Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieții,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineții.
Și tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoșii zori
De când pe lume-am venit.
Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineața.
Cerul vieții e sublim.
Ți se luminează fața.
Cu asemenea trăiri
Viața mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Așa mi-a curs viața toată.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.
Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.
Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.
Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.
Caniculă
Încă de azi dimineață
soarele arde pe cer.
Pe câmp nu-i fir de verdeață.
florile-n grădină pier.
Se-anunță o zi încinsă.
Poate fi cea mai fierbinte.
Răcoarea este învinsă,
rămânem fără cuvinte.
Nori, pe cer, nu se adună.
Vântul parc-a dispărut.
Arșița este stăpână,
Canicula a-început.
O răsuflare fierbinte
arde totul ca un foc.
Grădinile-s pustiite,
nu mai au viață deloc.
La pomi le-a secat voința
de a mai rămâne verzi,
Nouă ne-a secat credința,
de-a sta la umbră-n livezi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiție
Unii spun că-întotdeauna
norii prevestesc furtuna.
O minciună gogonată
doar de cei fricoși lăsată.
Chiar când pomii îi îndoaie
norii aduc în câmp ploaie.
Pământul se răcorește,
rodul în hambar sporește.
Doar în mintea lor furtuna
e prezentă-întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-și mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Țăranii, genunchi îndoaie
și se roagă Sfntului,
să dea o bură de ploaie
pe fața pământului.
Ruga le-a fost ascultată
și din cerul plin cu nori,
a-început să plouă-îndată
peste oameni, peste flori.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința în noi, rămâne
La noi, în România
credința a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.
Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.
Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viață avem parte,
suntem tot împreună.
Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câștiga reduta,
vom deveni eroi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să vină primăvara
Vreau să vină primăvara
Și în ogradă la noi.
O caut în toată țara.
Ați văzut-o cumva, voi?
Poate cineva să-mi spună
Unde este primăvara?
Văd zăpadă-n loc de brumă,
Așternută-n toată țara.
Iarna nu ne lasă-n pace.
Nu face loc primăverii.
Își mai leapădă cojoace,
Flori de zăpadă au merii.
Haide, vino primăvară!
Că noi te primim cu flori.
Te primim cu flori în gară,
Numai să ne scapi de nori.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când râde în somn copilul
Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că și-a împlinit destinul.
Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Și se bucură din plin.
Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.
Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Și-s albe crestele montane.
E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Și stâni rămân pustii și goale.
E vremea când pe cer cocorii,
Șiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mișcătoare, unghiuri vii.
E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp pălește,
Și când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
Oamenii se-ascund în casă.
E liniște apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.
Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.
Tunete în depărtare,
nopții îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-ai pierdut
Dac-ai pierdut apa,
scotocește norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranța,
e lungă așteptarea.
De nu ai cutezanța,
în zadar e încercarea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Bărăgan
În Bărăgan,
Ciocârlia își ia zborul
până dincolo de nori.
Țăranul ară ogorul
dis-de-dimineață-n zori.
Cu drag sărută pământul
ca să crească mare lanul.
Valuri, valuri face vântul,
în grâu cântă ciocârlanul.
Pâinea crește din pământ.
Nu cerșim din poartă-n poartă.
Mulțumim Domnului Sfânt
că grija noastră o poartă.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cutezat
Cum marea poartă talazuri,
la fel și eu am purtat
multe griji. Nevoi, necazuri,
prea mult timp am îndurat.
Da. Este foarte adevărat.
Am căzut adeseori,
dar n-am rămas îngenunchiat.
Am dobândit noi valori.
Convins fiind că voi răzbi,
întotdeauna am sperat.
Oricât de mult voi suferi,
să mă ridic, am cutezat.
M-am ridicat de multe ori
și am rămas acolo, sus.
Dar n-am umblat cu capu-n nori.
Mi l-am purtat unde-a fost pus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate și credință
Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poți
ca să te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viață, din moarte.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre nori, adresa este: