Emil Cioran despre devenire

Atunci când valorile unei culturi devin exterioare omului, se prevede moartea acelei culturi pentru posibilităţile omului.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umăr la umăr cu stafii de idealuri roase de carii, înnămolit în decepţii ce se întind ca rufele murdare, viaţa devine o gârlă a resemnării.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva nu are nimic de spus, devine critic literar - iar când are şi mai puţin de spus devine critic al criticilor. Sterilitate la pătrat.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stadiu final al tristeţii: nu mai există deosebire între lacrimi şi pietre. Inima devine stâncă, iar pe sânge patinează dracii. Doamne! mai ai vreun loc prin paradis?

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După câteva milenii de civilizaţie, de-ar începe oamenii să umble dezbrăcaţi, aruncând cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu toţii metafizicieni.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti o fiinţă, momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare... Pe fiinţa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce nu o mai iubim, când am devenit lucizi, clari, seci şi goi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După miezul nopţii, gândeşti ca şi cum n-ai mai fi în viaţă sau - în cel mai bun caz - ca şi cum n-ai mai fi tu. Devii o simplă unealtă a tăcerii, a veşniciei sau a vidului.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice durere, absolutul morţii gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Şi astfel, suferinţa nu e decât un "minus absolut" al morţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prostul obicei de a răspunde la scrisori. Aşa am devenit victima unei mulţimi de pisălogi. E drept că, pe de altă parte, cine nu-mi răspunde la scrisori a terminat-o cu mine. Nu am nicio încredere în el şi nu-i iert bădărănia sau neglijenţa.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai iubit: şi în iubire te-a traversat moartea. Şi altcum a devenit iubirea, altcum au devenit dorinţele, altcum simţirile, în fiecare gând ai devenit altul; te-ai pierdut în ele şi cu ele, şi ele s-au pierdut în tine.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stai toată ziua acasă şi vezi puţină lume în general, vizita unui necunoscut devine un eveniment, un viol, o şansă nesperată şi un dezastru. Ce ne va aduce, el, care vine de departe, dintr-o lume căreia nu-i mai aparţinem de mult?

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrâneţe devii receptiv la linguşeli. Dacă o doamnă - care nici măcar nu trebuie să fie frumoasă - îţi spune "Am visat toată viaţa să vă văd" (lucru pe care-l spun toate româncele), efectul este sigur. E groaznic!

citat celebru din Emil Cioran (24 februarie 1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul cel mai francez este al XVIII-lea. E salonul devenit univers, e veacul inteligenţei dantelate, al fineţii pure, al artificiului plăcut şi frumos. E şi veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru petrecerea vremii.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut pe lângă extaz, ba chiar l-am cunoscut de 3-4 ori în viaţă... Acest gen de experienţă a devenit foarte rar. Căci stările extatice (sau quasi) pe care le-am trăit în viaţa mea erau legate de insomniile mele.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea şi atât de rafinat, încât să poţi deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu numai rază şi zi, să mă înalţ în ritmuri sonore spre culmi de splendoare şi adâncimile de întuneric să nu mă poarte pe aripile unei muzici sumbre. Nu ştiu dacă lumina se ridică în mine sau eu mă avânt în lumină; nu ştiu dacă sunt lumină sau devin lumină.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul roade "posibilul". Şi ceea ce numim cultură e o lepădare de izvoarele noastre. Nefiinţele lumii devin fiinţe prin cuvânt, cu preţul "nostru". Expresia dă viaţă pe cadavrul plăsmuitorului. Nimic din ce ai "spus" nu mai e al tău. Şi nici tu nu-ţi mai aparţii.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio aluzie de emoţie să nu mai tulbure căutătura judecăţii. Ai fost destul un tenor al aparenţelor. Caută acum în tine - fără melodii - asprimea separaţiei, ca un arici al spiritului. Priveşte întâmplările din alţii şi din tine ca ale nimănui, priveşte-le întocmai ca un Necurat scârbit de răutate, ca un Necurat vacant. Şi de răceala obiectivă a duhului, Devenirea speriată să-şi amâne pe vecie mersul.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâştigăm cumpătul înveşnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorinţa de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!