Sunt!
Sunt în acord cu liniștea din mine
Și cu emoțiile care mă-nfioară,
Cu gândul ce neobosit se duce și revine
Ca seva care urcă-n floare-n primăvară...
Sunt în acord cu cerul și pământul,
Cu firul ierbii și cu floarea de cais,
Cu mângaierea părului când bate vântul
Și-mi răvășește simțurile ca-ntr-un vis.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (22 decembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-ar trebui
Natura-n dragoste pleznește,
Purtând preaplinu-i de iubire
Prin firul ierbii care crește,
Duc timpuri vechi, spre nemurire.
Și-atâta dragoste-adună
Natura-n picurul de rouă,
Dac-am avea simțirea bună,
Ne-ar trebui, puțin, și nouă.
Atâta dragoste striga
Pamântu-n scoarța-i încrețită,
Iubirea-n ea și-o scrijelea,
Și-n ramuri și-o purta, smerită.
Din mugurul care pleznește
Hrănit din picurul de rouă,
Din verdele care țâșnește,
Ne-ar trebui puțin și nouă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (2 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilenuța și Tetea
-În decorul ăsta ludic,
Ici, în lunca asta verde,
Eu credeam că ești mai pudic
Fiincă soarele te vede!
Rău te-a-nfierbântat iubirea,
Sângele îți clocotește...
Stai, că ne-o vedea pădurea!
Ah, dar vezi de-l potolește!
S-a jenat puțin copacul
Căci la umbra-i m-ai ascuns
Și s-a rușinat și lacul,
Nu mi-a fost mie de-ajuns!
Uite, m-au trecut fiorii
Când m-ai sărutat pe gură,
S-au aprins și obrăjorii,
Parcă-s mac în arătură!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroșit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roșul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocnește
Și punând culoare
Îl îngîlbenește!
Roșu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfect imperfectă
Iubesc perfecta-mi imperfecțiune
Din mintea, sufletul și trupul meu,
Sunt imperfecta cerului minune
Pe care a creat-o Dumnezeu!
Eu mă accept așa, mai imperfectă
Și mă iubesc, cu bune și cu rele,
Iar pentru cine mă iubește, sunt perfectă
Cu toate imperfecțiunile, că-s ale mele!
În imperfecțiunea mea, zâmbesc,
Sunt fericită pentru ce mi-e dat
Și în asimetria mea, iubesc
Cu sufletul meu..,. imperfect curat!
În imperfecțiunea mea perfectă,
Nimic nu e perfect, dar mă simt bine
Eu mie-mi recunosc și sunt corectă,
Că-s imperfectă, făr-am fi rușine!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (25 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Pe banca unde stau zâmbind
Privesc același trecător
Și m-am trezit cu el vorbind
În gândul meu, ușor, ușor:
"-Ah, ce păcat că n-ai habar
Cum dragostei să te subjugi
Și cum din ea să faci altar,
Dar din mândrie o alungi.
Treci mândru și nepăsător
Pe drumul tău, înverșunat,
Mai joci un rol, de prost actor,
Dar în culise-ai lăcrimat.
Ți-s nopțile tot mai târzii,
Interminabile și lungi,
În zilele tot mai pustii
Nici Dumnezeu nu-i să-i faci rugi.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transformare
Susură prin munte, un izvor,
Se aruncă-n lume, călător,
A plecat de sus, din înalt,
S-a lăsat în vale, în neant.
Vesel și zglobiu, nu se teme,
Se va-ntoarce-aici, dup-o vreme,
Limpede, senin, ca o joacă
Pleacă înspre vale, să se-ntoarcă.
Se-mpletește-n cale cu un pârâiaș,
Fratele mai mare, mai poznaș,
Iar la confluență se învolburează
Când se-adună-n brațe și dansează.
Merg îmbrățișați spre un râu
Și se-ncing tustrei într-un brâu,
Duc cu jocul lor, în aluviu,
Bucuria vieții, într-un fluviu.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (4 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile vieții
De unde era sa stiu
Ca viața n-are meniu
Și ca nu poti comanda
Altceva decât vrea ea?
Ca n-as sta la masa milei
Să aștept meniul zilei,
Ci aș fi ales din toate
Numai lucruri rafinate.
N-as fi stat ca la pomană
Sa-mi dea un colac si-o zeama...,
De-mi dădea ce mi-am dorit,
Toate mi le-as fi plătit.
Știu că i-as fi comandat
Mai multe decât mi-a dat!
Nu mi-aș fi dorit belele,
Nicicând n-am poftit la ele.
Imi doream, de pofta bună
Soare ziua, noaptea-lună,
Si plimbari pe-un car de stele,
Eu și visurile mele.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (29 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Te-ai îmbrăcat în flori de mac,
În roșul pur al decadenței,
Miroși a flori de liliac,
Dar..., ai candoarea inocenței.
Te unduiești precum o floare,
Duioasă ca o melodie,
Când blândă, când răscolitoare,
O temă într-o rapsodie.
Îți joacă pletele pe spate
Când mai rebele, când cuminți,
Ispita brunelor păcate,
Dar..., parc-ai coborât din sfinți.
Ești înger și diavoliță
Ba pură, ba ispititoare,
Când patimă și când mironosiță,
Atât ești de înșelătoare.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanul târziu
Povestea n-am putut să-ți fiu
Din zori de zi, la răsărit,
Dar poate c-aș putea să-ți scriu
Romanul de la asfințit.
Poate c-a fost să ne-ntâlnim
Cumva, așa, mai spre apus,
Să avem timp să ne iubim
Când toate grijile s-au dus.
Și-atunci mi-am cumpărat cerneală
Și-s dornică să scriu din nou,
Tu dă-mi o pagină, dar goală,
Eu scriu romanul cu stilou.
Chiar de-i apus, e minunat!
E cerul nostru sângeriu,
Și tu, și el m-ați inspirat
Ca să încep, din nou, să scriu.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (4 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
În colțul ochiului mă-nțeapă
O lacrimă pe care-ncerc s-o strâng,
Dar nu m-ascultă și îmi scapă,
Și-am început încet... să plâng...
Amară, dulce ori sărată,
O altă amintire s-a mai strâns
În lacrima fierbinte și nevinovată,
Dar a alunecat... și iar am plâns...
Am strâns în ea povestea mea nespusă,
Trăirile mi-au dat în clocot
Pentru iubirea mea apusă
Și-am început să plâng... în hohot...
Nu meriți lacrimile mele
Și nici măcar prin gând să-mi treci,
Am să visez și-am să călătoresc prin stele,
Tu să rămâi acolo unde-ai vrut să pleci...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (27 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecătorul
Iar mi te-ai dus, iar te-ai pornit
Tăcut și trist și-ngândurat,
Același trecător grăbit
Adus de griji, împovărat.
Unde te duci, habit nu am,
Dar pomii iat-au înflorit,
Sunt păsări care cântă-n ram,
Tu n-ai văzut, n-ai auzit.
Afară e senin și-I soare
Și mai adie câte-un vânt,
Tu-ți porți privirea spre picioare
Și gândurile în pământ.
Pământul geme plin de viață,
E un așa plăcut tumult,
Tu ți-ai pus masca iar pe față
Și o privire de om crunt.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
Viscolesc tăceri absurde
Într-o noapte a iubirii,
Iar emoțiile surde
Zac parcă în ciuda firii.
În privirea strălucindă
Irișii au înghețat,
Iar culoarea verde, blândă,
Prin zăpezi au înghețat.
Sună zgomote banale
Care se asemuiesc
Sunetelor de țimbale
Ce țipând, ne asurzesc.
Când deschizi gura, alene,
Într-un rictus îți atârnă
Vorbe-mbătrânite-n vreme
Ca o oală-n gard de sârmă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (21 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, te-am văzut aseară,
Aveai in brațe flori de violete,
Nu te-ai schimbat, ești ca odinioară
Cea mai frumoasă fată între fete.
Mi-e dor de tine, n-ai îmbătrânit,
Ești tot așa cum te știam de fată,
Am stat în loc, am stat și am privit,
Erai o doamnă fină, delicată.
Aceleasi gesturi, pline de lentoare,
Aveai și asta mi-amintea
Că-n tine exista candoare,
Că făcea parte din ființa ta.
Nu m-ai văzut și te-am putut privi,
Râdeai la fel, făceai la fel gropițe,
M-am lăsat pradă unor nostalgii,
Unui regret și-atâtor neputințe.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pentru domniță
Flori pentru domniță
La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l privești din depărtare totul pare amorțit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Și acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniță fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică și pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domnița și-o ieși iar la fereastră,
Menestrelu-și amintește cum plângea domnița noastră,
Fiindcă ani și ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinerețea și-o ținea închisă-n casă.
Și nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Și pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul și cu luna..., doamna noastră...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușurare
Azi iar te văd îngândurat
Și tremuri ca o domnișoară,
Sub masca ta, cea de bărbat,
Simt că ceva te înfioară.
Pe fruntea ta stau atârnate,
Împreunate, niște riduri
De-atâtea gânduri adunate
În mintea ta-n atâtea rânduri.
În pieptul tău încă suspină
Un dor nespus de-o lacrimă,
Când uneori te mai animă
Din amintiri, o patimă.
Vrei să te-abții, dar îți tresaltă
Pe undeva, pe sub cămașă
O inimă ce altă dată
[...] Citește tot
Florentina Mitrică (20 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a gust...
Miroase-a gust...
Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi
Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân și caprifoi!
Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinți,
Miroase-a binecuvântare din Univers și de la Sfinți!
Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup
Și are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!
Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,
Miroase-a florile grădinii, a nopților urcate-n rai!
Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine
Fără frumusețea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne știu c-aș fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop și fără rost,
Poate c-aș trăi cumva, aș trăi, dar foarte prost.
Fără zâmbetul tau larg, care-ți migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, șolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinți tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ți joacă.
Când vorbești fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!
Fără tine parcă sunt, când nu ești, tot mai sărac,
Și te plăsmuiesc în gând și în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi ești
Steaua mea strălucitoare de prin bolțile cerești!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Florentina Mitrică despre iubire, adresa este: