Gabriela Genţiana Groza despre seară

Mai scotocesc, iubito!

Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Şi-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea şi-n ultimele scame

Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ţi două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii

Şi în sfârşit să aflu trădării motivarea
Şi cum, supuşi uitării, sunt mugurul şi floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.

C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceaţa amintirii de dor şi armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Şi-n aburul ce iese din humă, efemer...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!