Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Mac de neuitare
Plăsmuiri năuce se aștern grăbite,
Între zi și noapte pe cărări de fum,
Printre geana lunii, stele rătăcite,
Se strecoară palid între foi de-album.
Te petrec cu gândul, șterg indiferențe,
Din miraj sentința iernii a rămas,
Florile de gheață scriu cu ger absențe,
Cer fardat cu iele țes un bun rămas.
Îți trimit eșarfe ninse cu tăcere
Și un stol de vise ca un ultim dar,
Resturi de iluzii, n-am nimic a-ți cere,
Brume de-amintire fi-vor în zadar!
Te vor ține-n brațe aripi de himere,
Vei păstra sărutul ultim, de sfârșit,
Inserări albastre, crudă mângâiere
Vor durea o clipă. Uită! Te-am iubit!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din timpul ce-a rămas
Îți sunt brodate lacrimi și ție de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ți-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îți ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?
Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îți înfloresc neliniști sub gene când vorbesc,
Ți-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ți-a spus cât te iubesc?
Mă poți striga pe nume, să nu simți mângâieri,
Deșertul suferinței l-a spulberat speranța,
Mi-ai adunat iubirea din șoapte și tăceri,
Măsori și tu secunda, să micșorezi distanța?
Copilărești o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi țeși cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au șters cu ploi de vară?
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiu iertată!
Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,
În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,
Vestale rătăcite destine trag de sfoară,
Aprind făclii de dor la țărmul înserării.
Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,
O siluetă-n brațe naiv o mai cuprind,
Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă
Chemări nedeslușite, în nopți ce se divid.
Luceferii jertfesc dorințe-n vieți grăbite.
Prin ramuri desfrunzite pășesc șovăitor
Neputincioase stele, în salbă de ispite,
Tresar înlăcrimate-n petala unui nor.
Predestinata vină, ce uneori mă doare,
Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,
O voi lăsa să ardă în snop de resemnare
Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte răzvrătite
Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe și-ntrebări,
Buchet de șoapte răzvrătite s-au rătăcit printre visări.
Aș vrea să-ți scriu sau să te chem. Să uit de tine? Nici nu știu,
De-s umbră eu, himeră tu, dorința de-a putea să-ți fiu,
Tandrețe, lacrimă tăcută, celestă rază, mac-poem,
Miraj pictat din dor de tine, mlădița unui vis boem.
Banale gânduri, utopii, un pescăruș îndrăgostit,
Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârșit.
Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovații mă răstignesc
Că-n grabă am uitat să-ți spun: sa-ți fie bine, te iubesc!
Amară, dulce frenezie, o boală ca o iarnă lungă,
În care vii și-n care-ți plec, o viață n-are să ne-ajungă,
Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punți de-mpotriviri,
Nici ploi să spele veșnicii de ne-ntâmplări și amintiri.
N-am să renunț să-ți colorez fântâni de dragoste șuvoi,
Nici stele să-ți strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta unei vechi ispite
Floarea-soarelui zâmbește printre spicele de grâu,
Soarele-și alintă chipul pe oglinzile de râu,
Evantai de aripi albe își desfac în arc de cercuri
Pescăruși fără de număr, brăzdând cerul cu-arabescuri.
Stau sub clopotul amiezii ostenite-n veac nebun
Antagonice dorințe refugiate-n vis postum
Și-n ostrov de gânduri dense trec gondolele cu fluturi,
Umbre urcă treapta zilei amintind de începuturi.
De prin veri, de nicăieri joc abandonat mă cheamă,
Când o candelă aprind licurici neluați în seamă.
Șoapta unei vechi ispite se strecoară jucăușă
Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa ușă.
Se așterne liniștită ațipind în cuib de suflet,
Se preface abătută, gânditoare la ce cuget,
Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată,
Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (12 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ines Vanda Popa despre dor, adresa este: