Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mi-aș dori de ziua mea
Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!
Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară!
Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng și lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit și blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!
Să urc pe înălțimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aștri, magii de vis și stele,
Credința să-i redau aceluia lovit
Și sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din fereastra inimii
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiș de interes:
Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat,
Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag
Și cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căței au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteală.
Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniță sură,
Rezemând codița mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când?
Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ți scutur din rai polen din stamine.
Neliniști vor plânge în clopote reci,
Cadențe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!
Mă caută în iriși de păsări năuce
De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!
Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final de ninsoare
Ți-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste pași destrămați,
Trandafiri de cleștar înflori-vor în cer,
Cocori frânți de ger vor plânge mirați.
Poți pleca liniștit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeții abstracți îi vor scrie-n pastel.
Închin azi paharul de-absint și îți cânt
Colinda de gheață din joc ne-nțeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.
Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge și umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îți las la plecare.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știi vreun anotimp?
Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!
Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îți sunt atât de-aproape! Nu simți tu vâlvătaia?
Zadarnic te prefaci că rătăcești cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absența mea te doare, botez ți-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brândușei înflorită!
Oprește-mă puțin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Și scrie-mă-n solstiții cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ines Vanda Popa despre iubire, adresa este: