Iolanda Şerban despre visare

S.O.S, prohibiţie

am să cer un ordin
de restricţie
sentimentală
să nu te apropii
de visele mele
altfel voi striga
cât mă ţin cuvintele
că ascunzi
în buzunarele inimii
iubirea cu care vrei
să-mi contaminezi
scrisul virulent
şi-aşa destul
de îndrăgostit
plin de litere
derutate şi febrile

sfidând viaţa
caut mereu măsura
de precauţie

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac şi tac şi ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-şi rod divin

vântul volnic şi vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoţesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninşi mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeşteptat de îngeri

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte-mi copilă

Motto: "vorbeşte copil de gutui coapte"

Vorbeşte-mi, copilă... de coapte gutui,
cu-aroma-ţi de teamă, din suflet silhui,
descântă-mi poveşti, rădăcină şi faptă,
cu inima-ţi rod şi tâmpla-ţi răscoaptă.

Vorbeşte-mi, copilă... de pere-aromate,
cu mierea din palme şi-adevărul din lapte,
şi-mi leapădă umbra, cu lumină dezmiardă,
pe-un arc de răstimp, răsăritu'ţi, să-mi ardă.

Vorbeşte-mi, copilă... de prune-ntomnate,
zăgaz de furtună, stăvilindu-se-n şoapte,
amurg lanceolă, palisându-mi trăirea,
vlăstar revelat, înfruntând prăbuşirea.

Vorbeşte-mi, copilă... de fruct început,
când doru-i-altoi, prăznuind subşternut,
sădeşte-mi crucişul plămădit de speranţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul albastru, vechi împrumută

Oricât de târziu ne vom trezi şi mâine,
descâlciţi de uimiri şi-ndoieli,
cu visele clare hai să eludăm infinitul.

Ne/însoţind spre altar gânduri ample,
cuminecarea în strai de emoţii virgine,
gravează zilnic nerostite încuviinţări.

Solemnele inimi, talismane albastre,
din vechea formă palpitări împrumută.
Nou altar de lumină stă-ntr-o clipă de noi.

Simfonii tulburate par desprinse de lume,
exclusivul distins prinde-o formă-n fiori,
ceremonia ia sfârşit; hipnotizezi cuvinte:

-Bună dimineaţa, te iubesc!
-Bună dimineaţa, ba eu te iubesc!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compulsiv

Uneori dorm cu ochii-ntredeschişi
cu tine-ntre pleoape fac dragoste pe săturate.
Pe buze şoaptele
se ceartă învălmăşit,
gurilor le e cerul
vraişte de cuvinte.

Respiraţiile delirează
de la una la alta,
apoteotice privirile-şi vorbesc
tăcerile-n, lacrimi de stele.

Ne încredinţăm
unul pe celălalt:

- Noi nu ne iubim,
noi doar ne atingem,
liber şi sălbatic
înflorim vise de nea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoade

Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Şi parc-am pune-un prag pe prag
Când îţi tot pare că glumesc,
Dacă nu-ţi spun. Că te iubesc!

Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.

Tu-mi spui: prinţesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i şi El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...

Şi nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracţii de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge dor în ploi de stele

Roua-n talpa mea desculţă
astăzi dorul mi-l aţâţă
dor de ploaie şi izvoare
şi-alte tehne curgătoare.

Dor de cer cu stele-aprinse
când sta luna în culise
şi prin voalul de-ntuneric
gura gurii-i era petic.

Când prin voal de perle, sânii,
precum vedrele fântânii
săturau buzele-ncinse
cu săruturi interzise.

Săturau buze şi trupuri
sărutări cu gust de purpuri
iar când ploi ne erau hramuri
închinam iubirii lamuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestitorului

Creşti imortele-n palme diafane
cu pleoape râu de lacrime albastre
chiar de-n obraji ai riduri filigrane
prin ele ne rostogoleşti săiastre

Cu pleoape râu de lacrime albastre
ne ţeşi poveşti cu feţi şi cu vodese
şi dând alt nume chipurilor noastre
faci visele-n condeie ctitorese

Ne ţeşi poveşti cu feţi şi cu vodese
iatacele au storuri din amoruri
laşi tainele misterelor culese
de-acei ce anilor le dau fioruri

Iatacele au storuri din amoruri
năluci croieşti în valsuri de cuvinte
pe colţuri de Crai Nou găteşti decoruri
c-un bal la care eşti... ultim levinte

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu-nfloare macul

Am ţinut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-şi află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.

Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranţei, încă nu-s uscate,
Roşu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de şoapta-ţi, nu sunt vindecate.

Am închis sub pleoape, irişii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viaţă; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.

Încă strâng în palme, rană şi osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. cu pescăruşi

Mai am un singur dor
şi-o blândă-nfiorare
acum când vara pleacă
luându-şi rămas bun
să'ntemeiez din valuri
gingaş apus de soare
şi orice vis ce-mi doare
cu tine să-l cunun.

Nemărginiri albastre
întoarse'n malul mării
fac brizele'n poeme
pe glezne să ne stea
suntem ca două temple
ce'n taina înserării
pe pergamentul lumii
simţiri îşi pot grava.

Nisipul ne îmbie...
cu pietre, scoici şi alge

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi socot de-a lungul vremii, anii

Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Şi-mi dau rest: cincizeci de-mpărtăşanii...

Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înţesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înţelesuri-

M-a purtat, cuminte, zi şi noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu şoapte:
- Hai că poţi! Mai poţi, copile!

Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am ştiut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfăşat simţirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antipoem, mie, ţie, lor

Ştii câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
şi câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?

Ştii câtă ploaie
a-îmbătat ţărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
şi emoţii flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?

Ştii? Şi nonsensul
ne părea c-avea culori

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip

(Serveşte, duminica
nu am să fiu acasă!)

Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară şi lapte
când îţi împarţi universului durerile
cu frunţi de zmeie şi sprâncene de zefir.

Râzi cu neliniştea uşor săpată
în riduri şi cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort şi confetti întâilor îngeri.

Îţi strângi copila şi alergi
cu soarele-n piept şi furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o treziţi din vis, cât vis sunteţi

Să n-aşezaţi pe trupul de femeie
decât căuşul palmei, jucăuş,
desfaceţi braţele de curcubeie
când pielea ei, pe piele vă e tuş.

Să n-o strigaţi, cântaţi încetişor,
un murmur ca o şoaptă nesfârşită,
la-ncheietura ultimului dor,
vă faceţi trup. În trupu-i de ispită.

Nu vă-ncruntaţi, rostiţi o poezie,
pe care ea, oricum, n-o mai aude,
fiindcă'n parfum, de flori de iasomie,
se-aşterne vers. În aşternuturi mute.

Nu o treziţi din vis, ci vis vă ţeseţi,
veghind-o'n starea ei, de-adâncă veghe,
purtaţi-o'ntr-un ocean de frumuseţi
să piardă conştienţa-n mii de leghe.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu e, Doamne, să rosteşti

autoportret)

nasc speranţe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădiţe'n pleoape
dorm în ploi de dor

rătăcesc tristeţea
într-o toamnă-amară
caut frumuseţea
ce'n absenţe-omoară

despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în irişi muguri
înfloriţi prin ani

simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări de spirit, migratoare

Tu renaşti în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Şi-aş urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore şi şoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.

Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiţi cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ţi fiu inimii-alăută, până viaţa ne va cere
Să transcriem veşnicia. Cu povestea din poveste.

Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoţesc lanuri şi soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor şi măiestrie cum văzduhul îl împlântă.

Tu renaşti în mine Cântec, graţie şi puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru şi visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din căderi şi zbor înalt

Vreţi un nor să v-odihniţi, aripile ostenite
Călăuze-apoi ne fiţi zborurilor ne-îngrădite?
Când suntem căzuţi şi trişti ne-învăţaţi să ne desprindem
Ca-n avânt eliberat tot pământul să-l cuprindem?

Nu vrem harpe, vrem speranţe, prinse-n omoplaţi direct
Vântul lesne să ne poarte către un divin traiect
Unde, deznădăjduiţii să se hodine puţin
Să-şi refacă bucuria din albastrul cel preaplin.

Mulţumirea şi mâhnirea sunt culori din curcubeu
Bolta-întreagă a fericirii s-o străbaţi nu este greu
Dar, deprindeţi-ne voi, curajoase-înaripate,
Să luăm în piept furtuni ce ne par piscuri surpate.

Din căderi şi zbor înalt ne e viaţa plămădită
C-un destin de ne-înşelat, chiar de Domnul preplătită
Ca, atunci când suntem jos, să îi cerem îndurare
Mai apoi planând spre soare să(L) uităm cu tot ce doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru-a câta oară?

Am băut albastrul, dintr-o poezie,
Ţi-am servit beţia, gândurilor mele,
Am ştiut din tine, tot ce nu se ştie,
Fără să mă bănui, că te-am scris sub piele.

Carnea mea miroase încă-a nopţi de vară,
Inima-i mireasa valsului sub lună,
Ţin condeiu'n mână (pentru-a câta oară?)
Gândurile parcă,-n versuri se răzbună.

Am băut cu tine, clipe de miracol,
Fără să mai număr cum mi-apun toţi zorii,
Pân' s-ajungi la mine, mi-am tot fost obstacol,
Cântecul şi plânsu-l, defeream viorii.

Ochii tăi sunt vama ce-o dosesc sub pleoape,
Buzele-mi au formă de tăceri duioase
Câteodată vântul, mi te-aduce-aproape,
Şi simt cum, iubirea-ţi, vindecă sau coase!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează!

Mă cheamă pământul, cu lacrimi de dor,
Şi-mi calc neputinţa-n picioare...
" Ţărână, ce-mi torci amintirea-n fuior?!
Mai lasă-mi un timp... chiar de doare! "

Mă ţipă un vultur, prin văzduhul înalt,
Îmi plânge privirea, mereu în albastru,
Iar timpul îmi moare-ntr-un colţ de păcat,
Şi sufletu-mi tânguie un cânt de sihastru!

Mă cerne-ntr-un bob de cleştar, înc-un val,
Nisipu-mi aşterne, doar zgură pe glezne,
Iar pieptu-mi zvâcneşte, revărsând înc-un ral,
Şi-mploră-n în van, cu speranţe celeste!

Mă cheam-un ecou, printr-un gest refuzat...
Pe piept, să-mi aşezi o maramă de stele,
M-or plânge, pe-ascuns, doi nori pe-nserat,
Că-n zori n-am să vin la cules curcubeie...!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă toamnei

Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aţine-un murmur de trecut.

Simt buzele cum le frământă vântul
şi-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.

Aş vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.

Ce simfonii măreţe dar însingurate;
simţi toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foşnet de trăiri aparte
şi-ţi simt pe buze izul, dulce-amărui.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!